Ion Diviza

Să-ți eu de ce, Elena. Litera rusească \"j\" are formă de \"juciok\", ceea ce nu e un simplu gândăcel, cum ai putea să crezi, ci, în limbaj argotic, un minuscul aparat de ascultat indivizii periculoși pentru regim, folosit de KGB etc. Deci, nu apare pe ecranul monitorului ca să nu se deconspire, adică, să nu se dea de gol(an)...

Nici eu nu risc să răspund în franceză... :) Nu pentru a evita \"off-topicul\", ci fiindcă mă tem să nu dau greș... cu franțuzeasca mea. :))
Poți să \"a be rÂzi\" cu succes și în limba ta \"natală\", vorba unor unor lideri agramați de limbă \"moldovenească\" de la Chișinău...

Nea Cioacă \"vrea un trup de seară\"
Și îl cerșește-așa frumos
Încât ar fi chiar de mirare
Să îi propui unul... osos.

amour transparent
amor transparent
amor transparente
amore trasparente
прозрачная любовь

les ondes te cachent
undele te-ascund
las ondas te esconden
le ondi ti nascondono
волны скрывают тебя

au-delà de l’ombre
dincolo de umbre
más allá de la sombra
al di la delle ombre
за пределом теней

on aime toujours
iubim mereu
siempre se ama
amiamo sempre
любим всегда

d’ailleurs
în altă parte
in otra parte
dall’altra parte
на другой стороне

grain de sable
fir de nisip
grano de arena
filo di sabbia
песчинка

sur mes ongles
pe-ale mele unghii
por mis uòas
sulle mie unghie
на моих ногтях

rien ne te semble
nimic nu îți seamănă
nada te parece
niente ti rassomiglia
ничего на тебя похожего

éternité
eternitate
eternidad
l\'eternita\'
вечность

Pardon, Ela, mi-am permis totuși \"să stric șirul de limbi romanice\", traducându-ți poemul în rusă...

Ai noștri peste tot, ca brazii,
După Urali sau în Carpați,
Poate i-ar îndrăgi și Anzii
De n-ar fi ei prea DIVIZAți.

Mulțumesc pentru cuvinte calde, Dumitre. Sper să ne mai întâlnim... în epigramă.

Această epigramă mi-a amintit de bancul cu pușcăriașii care schimbă in fiecare săptămână albiturile: baraca întâi le schimbă cu baraca a doua, baraca a treia cu a patra etc. Dar alta e poanta mea:

El fiind bărbat prea fin
Nu-i ca toată lumea asta:
Schimbă zilnic în cămin...
Ba amanta, ba nevasta...

La tărie suntem tari,
Ne-a călit Siberiada
Și-n prostie temerari
Când Ivan ne-aruncă nada.

cine are ochi de văzut
să-i scoată
cine are urechi de auzit
să și le taie
și să picteze cu ele o floare din soare
asculta-m-ar cu inima să m-asculte

Demult n-am mai citit un blestem atât de frumos. Felicitări pentru poem.

Bush, o \"cunoștință\" \'naltă,
Poate chiar de nota zece,
Pregătește-o nouă Ialtă
Să ne-mbete cu-apă rece.

Ion da dulaului
un os nu de orice fel
ci-asha cum ii place lui:
fara pic de zgarci pe el.
(dumitru cioaca-genuneanu)

Azi iarăși ne vorbești de oase
Și de relații rușinoase.
Eu de dulău și de cățel,
Căci n-am avut de Paște miel.

P.S. Mulțumesc pentru complimente, Genule. Uite că între timp am mai adăugat o epigramă cu dulăi și căței... Inspirat de replica dumitale, bineînțeles...

Ai mai vrea tu, nene Cioacă,
Cârnăciorul eu să-l pap...
Pe-Agonie-atunci, de-o joacă,
Cine și-ar face de cap?!

Împerecheri de umbre înlănțuite de vise... Când însăși viața e umbra unui vis... În acest poem exprimi inexprimabilul și realizezi irealul. În acest spațiu, cu siguranță, eul tău poetic e împlinit.

Sunt câte unii, vai sărmanii,
Ce pe măsură ce trec anii
Devin experți, nuș\' cum se face,
Numai în poante și în cioace
(Florin Rotaru)

Sunt unii... Și eu, într-o joacă,
Mă țin acum de Genu Cioacă,
Dar aș striga: \"La loc comanda!\",
De-ar fi s-apară-acuma... Anda.

Știu că ești bun la căutare
Și chiar expert ești în picioare
De-aceea eu un sfat i-aș da:
Să meargă tot pe mâna ta
(Florin Rotaru)

Când sunt sedus de dansatoare,
Tu-mi vii cu vorbe dezarmante...
Da, sunt expert eu în picioare,
Dar nu la coapse, ci la poante.

E scris în slove, din strămoși
Că ar fi mai deștepți, da’ lasă!
Le facem o oală cu borș
Și-apoi,... la muncă!!! Nu acasă!!!
(Lucia Firefly Popescu)

Când munca îi era sexoasă,
Tu îl țineai închis în casă,
Și-acuma, dacă-i de rutină,
Îl fugărești la o vecină?!

Mă uit cum ești luat pe sus
Și-n ce mânuțe-ai încăput...
Nea Cioacă, ce-ai avea de spus
Când este-atâta de făcut?!

Când sărut o domnișoară,
De e rece, de-i ferbinte,
Eu îți spun că e ușoară
Și te-ncerc, Andrei, de minte...

Frumos ai scris tu, frumos s-a scris despre poezia ta. Moartea ar trebui s-o iubim cel puțin în măsura în care ne iubește ea pe noi.
Dar mai întâi să iubim viața.
E ajunul Sfintei Învieri.
Sărbători fericite, Ela!

Daniele, chiar m-ai făcut să roșesc (de plăcere)! :) Și ai văzut, domnule, din pozele afișate că nu sunt de fel palid (de felul meu)! :))
Îți mulțumesc mult pentru aprecierile pe care, te asigur, nu le prea merit sau le merit doar parțial. Îi mulțumesc încă o dată Mariei. Vă mulțumesc tuturora celor care sunteți alături de mine/noi, cu sufletul și cu gândul.

SÃRBÃTORI FERICITE!

El pe Ele-o să le-amuze,
Ele-ndată-or să-l acuze
Că e iubitor de muze,
Dar le pune prost ventuze.