Ion Diviza

Bravo, Valeriu!
Mă mir de mine, că eu de data asta m-am prins. :) Adică de data aceea. De data asta, nu m-am prins. :))

Mare compliment, Valerică! :))

Sunt abia de doi ani pe aici, de aceea aș vrea să-mi spună cineva dintre veteraniii veterani: s-a mai pomenit vreodată
o asemenea inflație de catrene pe site? Și, respectiv, asemenea dispute literare, adânci și profunde :))
Apoi, aș vrea să-i spun Atropei ca nu mi se pare deloc deștept s-o fac(i) pe deșteptul, dăscălindu-i pe cei care nu prea au idee de versificație sau, și mai trist, i-a călcat ursul pe urechea uuuu(morrrr!)ului... De unde nu-i, nici Radu Herinean nu (poate) cere. Iar dacă cere, dacă insistă totuși, atunci vreau să-i spun și să vă spun că cea mai bună soluție pentru epigramiștii epigramiști ar fi să iasă frumușel de pe AGONIA milioanelor și să treacă pe PENTagon-ia zecilor/sutelor de epigramiști care iau în serios neserioasa epigramă, unde, nebruiați de plângăcioșii lirici pur sânge, s-ar duela ca niște profesioniști în perspectiva de a include duelurile epigramatice - adevăratele dueluri! - într-o eventuală culegere sau volum de autor. Cred că nu pune nimeni la îndoială faptul că duelurile de pe internet între epigramiștii profesioniști reprezintă o nesperată facilitate, un mare dar al modernității.
Aș vrea să știu ce gândesc și ceilalți (papu)ași pomeniți de Atropa. Pe urmă mai vedem...

P.S. Mă tem să-mi imaginez ce atmosferă stresantă, tristețe și plictis s-ar instaura pe Agonia, dacă într-o bună/rea zi ar abandona-o toți poeziștii înzestrați cu simțul umorului (inclusiv epigramiștii).

Zicându-i STEAUA FÃRÃ NUME,
Erai, probabil, pus pe glume;
În banca lui mai bine-ar sta,
Fiindcă-i NUME FÃRÃ STEA.

Cine iubește și lasă
Ou-n cuib străin, uituc,
De mai intră în vreo casă
Va rămâne... eunuc.

Ar fi multe de spus pe marginea acestui subiect... abordat, în special, de politicieni în scopuri speculative. Mulțumiri autorului pentru gânduri durute și sentimente gilăvite de lacrimi. Ca să nu cad în patetism, zic și eu că atât timp cât vom sta așa, indiferenți, despărțiți, dezbinați chiar pe două maluri de Prut, vom rămâne niște neîmpliniți...

Da, o poantă foarte bună. Felicitări pentru idee și realizare.

În orașul cu dubițe,
Poreclite \"rutiere\",
Nu mă scarpin la bubițe
Căs un om cu maniere.

\"Tre\' să dea și el din coate\"
(Mihai Cucereavii)

Tre\' să dea și el din coate
Precum orice idiot,
De aceea, de păcate
Și de bube-l doare-n cot.

\"tu aluneci și m-asculți doar un timp\",
doar atât cât afară e toamnă,
iar atunci când zăpada ne vine subit
Îți găsești pe loc altă doamnă... :)

\"Ștergeți nasul!\"

Nasul s-a cam murdărit
După ce i-ai tras o dungă
Și l-ar șterge negreșit,
Însă n-are-o scară lungă.

Iară net-ul azi ne spune
Că-i mai amplu balamucul:
Într-un alt oraș minune
Un poet... reglează mucul.

vezi: http://agonia.ro/index.php/poetry/159981/index.html

Florile la geamul tău
Totdeauna-s zămbitoare,
Numai nobilul trăscău
N-are cum să prindă floare.

Epigoni suntem, la fel/ doar că... ai lui Păstorel
(Dan Norea)

Dacă-i vorba de catrene,
Păstorel e mare, nene,
Dar la șprițuri cu Ion
Păstorel e epigon!

Epigrama, să vă spun,
E-o beție ce ne-adună:
Trei ulcioare de vin bun
Și-al patrulea - mătrăgună!

Ai dreptate, Atropa, eu abia acum m-am trezit! :)
Și mă grăbesc să le multumesc tuturor celor care au comentat, celor care m-au felicitat cu ocazia Zilei Sf. Ion - Ela, Carmen, Florina, Carmen-Bella-Andreea-Anghelina. :)
La noi sărbătorile continuă, degrabă-i Ziua Sf. Ion pe vechi.:)

Eu nu sunt pasăre de noapte,
Ascultă, dragă, ce-ți grăiesc,
Să n-am de Agonie parte;
Hultanii noaptea hodinesc

De Atropa-mi este mila
Ca se teme de-o fosila;
Sa se tina de Cornel
Ca-i Galben, dar voinicel!

Fiindca am revenit acasa... la spartul targului, incep cu ultimul comentariu:

ALIN CRIVINEANU

Spre bucuria noastra (a epigramistilor), epigrama este intr-adevar vizionata si comentata (in replici epigramatice) mai des. Stiu ca acest fapt nu le prea convine unor confrati lirici. Unii dintre ei chiar isi exprima revolta. Si ii inteleg. Dar sa ne inteleaga si ei. Noi scriem niste efemeride. Ei - versuri nemuritoare. :))

ELA VICTORIA LUCA

Multumesc, Ela, nu te supara ca nu am inceput de la comentariul tau care este primul si, in plus, instelat. Stii tu cum sa-i mangai cu o vorba frumoasa chiar si pe epigramisti. Ca si ei sunt oameni, la urma urmei... Isi gasesc si ei, daca (pauza) cauta mult, un locsor in literatura. Sau la marginea ei. Principalul ca sunt veseli si printre ei nu te plictisesti. Desi, daca ne amintim anecdota povestita de Toparceanu, unui umorist adevarat uneori, cand se priveste in oglinda recitand o epigrama, ii vine sa se spanzure de urat... :))

Tu rezisti la orice gluma
Doar atunci cand face spuma;
Pai si mie-mi iese opul
Doar atunci cand sare dopul!

Doi muschetari de sama
Pe saitul meu se bat:
Isteata epigrama
Ie ambii i-a-nselat!

Multumesc pentru felicitari. Coperta e atragatoare, da. :)
Muschetarii se dau in vant dupa epigDAME frumoase. :))