Ion Diviza

Dragilor, mă grăbesc să vă mulțumesc acum, cât mai nimeresc degetele pe taste. Pe la ora prânzului încep a împușca dopurile de la șampanie și atnici, cum se întâmplă tradițional în asemenea cazuri, Muzele tac. :)

Mihai, mare surpriză! Știam ca am soție, dar că-s brunet - acum, de la tine am aflat. Îți mulțumesc pentru gestul amical.

Maria, îți mulțumesc, ești ca de obicei inspirată, tot ce mângăi tu cu cuvântul sau cu gândul devine poezie.

Elia, comentariul e cât se poate de inspirat, degeaba te plângi. :) Îți mulțumesc pentru cuvinte și mai ales pentru urarea de a rămâne tot așa brunet - să mai moara și Agonia după mine, nu doar eu după Ea. :)

Cu drag și admirație pentru voi,

Iată care-a fost ideea
De sub textul-poezie:
Să rămână doar femeia,
Iar bărbatul ți-l las ție.

Întrebarea mea din \"portret de femeie\" rămâine în vigoare - deja cu referire la autorul acestui text. :))
Frumos portret și parcă îl cunosc de undeva pe protagonist.
Însă, cel puțin pentru mine, femeia femeie rămâine. :)

De o mie de ori pardon, Florine. Bratule. De la Rotaru parcă nu am pentru ce îmi cere scuze. Dar mai știi? :)

ce ma miră pe mine/la mine e că tocmai versul care nu le-a plăcut unor distinși comentatori \"despre intestinele ce tânjesc după interiorul tău\" mie mi-a plăcut (nu zic, în mod deosebit), iar versul \"fericirea îmi zgârâie fața până la carne\" nu mă prea încântă.
dar nu aici e baiul. mă nedumerește (e o enigmă pentru mine, dacă vreți) de ce concitadinul meu, poet consacrat, Nicolae Popa, pe care l-am citit constant și l-am apreciat întotdeauna, e atât de preocupat de niște \"curente\", \"generații\" etc., când ar trebui să fie preocupat doar/mai ales de poezie. eu aș mai înțelege aceste preocupări dacă am fi în anii nouăzeci ai secolului douăzeci, când era foarte necesară descătușarea expresiei poetice, îmbogățirea gândirii și limbajului poetic. acum, slavă domnului (sau antipodului său) e chiar peste măsură de descătușată. problema e alta: am pierdut în general și - să nu cobesc! - ireversibil cititorul. Să zică merci Nicolae Popa și Florin Rotaru că eu încă mai sunt. cititor de poezie. :)

Îmi dai voie să mă îndrăgostesc și eu de femeia ta, Ela? :)

\"mila față de tine
și scârba mea față de tine\" - da, \"sunt sentimente adevărate\", sincere...
dacă am înlocui \"tine\" cu \"sine\", ar mai fi și profunde!

bat tunurile si bat clopotele... a viață bat - căci viața e o luptă, nu? - și a dincolo de viață. emoționant, răscolitor bat - în locuințele absenței s-a încuibat atâta dragoste și dor, suferință și speranță conștientă de condiția sa de a fi nimic mai mult decât sumplă omenească speranță.
Mihai, vibrez, vibrez și mai vibrez sub clopotul poemului tău... \"într-un precar echilibru / ce-mi încarcă auzul\".

m-am avut cu ea de bine
si, lasand-o grea, ma tem,
c-ar putea fugi la tine
ca sa-ti nasca un poem.

obiective foarte grele
ți-ai propus dragă Ionele
când ne scrii de-atâția ani
epigrame de doi bani

(Liviu Nanu)

mai \'nainte, fratioare,
poantele erau usoare,
iar acum, oricand as vrea
iti las epigrama grea.

Daca nu vine nimeni sa te combata, poate sa incerc eu? :)
Vorbind serios, situatia e ingrijoratoare. Putin de spus ca \"acest drum nu duce spre Templu\"; acest drum ne duce de-a dreptul in nicaieri, in neantizare. Natiunile care au trecut deja prin mai toate experientele istorice/literare, (poate ca) isi pot permite orcie lux. Noi?!? Daca vom persevera pe aceasta \"cale\" ne vom neantiza in cateva decenii.
... Parca ar avea cineva interesul sa ratacim ca niste oite care se cred lupi de stepa...

... Sa vrei tare ca nu scrii asa ceva, decat doar avand un asmenea talent ca al tau, Scaetina. Sa te/ti-l blagoslobeasca Cel de Sus.

Frunza verde matraguna,
Tot la mine e mai buna!

Cand vad ingineri cum sar
Agonisti de-aceiasi teapa,
Chiar imi vine sa declar:
Epigrama e la apa!

(suspans - durata: 4 ore 13 min. - anulat)

tot de dragul epigramei
si de bucuria cetei,
am iesit din greva foamei
si-am intrat in greva setei.

Cred ca o revendicare
Sa ne-o punem are rost:
De acuma, fiecare,
Hai sa nu mai scriem prost!

greva asta, daca-i sparta,
n-a adus prea mult noroc:
umoristi batuti de soarta
azi se bat si reciproc.

Cu acest picior de lemn
Imi verifici handicapul;
Stii ca mi-ai lasat un semn?
Efectiv, tu mi-ai spart capul!

De acum umorul e in greva, Lenuta! :)

(...)

Lacat pun acum placerii
Si de dragul epigramei
Sparg o greva - a tacerii,
Ca sa intru-n cea a foamei.