Unui atacant mediocru

Eu nici acum n-am nimerit-o bine,
Rosti cu mâinile pe cap, săracu’,
Că uite c-am ajuns în cer la tine,
Ori antrenorul m-a trimis la dracu!

În epigramă - atacant,
Te-arăți acum așa galant...
Colegii mei s-au întrebat
De nu e vorba de vreun blat!
:)

Colegii tăi au tot șoptit -
Invidia, vezi bine -
Dar eu sunt foarte fericit
Că am um...blat cu tine.

Am greșit titlul, da dăștepții înțelege, cum spunea latinianul

Săgeata ta lovind adesea-n gol,
Ți-ai compromis, Petrică, fainul rol
Și antrenorul te-a trimis la dracu'
...Iar tu-ai venit și ne-ai luat coniacu'!

Când eu pășesc sfios pe ambe maluri
De Prut, făcând și muzelor pe plac
Și converbesc în ’nalt idealuri,
Tu ai rămas cu gândul la coniac?
:)

Îmi pasă de coniac mai mult, vezi bine...
Căci el era mai TARE decât tine!
:)

Mai fac o îndreptare:

Când eu pășesc sfios pe ambe maluri
De Prut, făcând și muzelor pe plac
Și convorbesc în ’nalt cu idealuri,
Tu ai rămas cu gândul la coniac?
:)

Pe de altă parte...


Îmi pasă de coniac mai mult, vezi bine...
Căci el era mai TARE decât tine!
(Ion Diviza)

Ideea asta nu mă-ncântă,
Mă duc acum să-l iau la trântă!

Văd că ți-a plăcut mult acest catren, de aceea, ca să-ți fac și eu pe plac, îl mai postez o dată:

Când eu pășesc sfios pe ambe maluri
De Prut, făcând și muzelor pe plac
Și convorbesc în ’nalt idealuri,
Tu ai rămas cu gândul la coniac?
(Gârda Petru Ioan)

Poet cu idealuri 'nalte
Și cu-alergie la coniac,
Ai stat cu muzele? Încalte
Să le fi fost și lor pe plac!...