râmă cu aripi

Stii ca rama rupta-n multe,
Face alte rame...noi...
Rad in hohote marunte:
Nu doar ramele ti-s...moi!

Parcă au ieșit din găuri
O negreață de țistari
Și le-aud ecou-n hăuri:
\"Nu doar rimele ți-s...tari!\"

Strigi asa, in gura mare,
Ca ai rima si ca-i tare,
Dar un gand adanc ma sapa:
Nu cumva rima-i ...la apa?!

Personanta, personanta,
Zicea Blaga, eu zic scrima,
C-au intrat in disonanta
Un tistar si-o biata rima...

...Dulce-amara definitie a muritorului...ce e nemuritor doar prin hohotele de ras...acestea si doar acestea vor ramane- dupa efemera noastra trecere-in Univers...in acel Univers in care-vorba inteleptului-nu e nici un loc pentru gunoaiele noastre...asa am inteles-o eu :)

Scuzele mele, Andreea, pentru faptul că-ți răspund cu atâta întârziere. Vreau să-ți mulțumesc frumos pentru vizite și comentarii - dincolo și dincoace de glumă.:) Și, firește, să mă desculp:

Când țistarul și cu rima
Au intrat în disonanță,
Ca să-mi ierți, Andreea, crima
Mi-am luat urgent vacanță.

Numai bine! :)

Mai Ioane, doar de bine
S-auzim de ziua mea...
Te-as cinsti chiar cu ceva,
Dar sa-ti iei rama...cu tine.

Uf, Ioane, tare ma mai incurci tu...in rime...si rame...:)