Ion Corbu

Unei doamne care crede ca barbatii hulpavi ca rechinii si-ar dori drept trofeu bikini !

Se vede simplu ca nu esti barbat
De vezi bikinii lor ca un trofeu
\"Rechinii\" cum tu i-ai botezat
Isi vor doar... \"aah!Ț și \"valeleu\".

Guvernului care vinde tot

La ei acolo totul-i ca o varză
Si viața ne-au făcut-o un infern
Vând tot. Chiar viezure mânz barză.
Unde sunt astea ? La ... guvern !

Eu recunosc am speculat o ambiguitate a lui genu care a scris negru pe alb \"imi zice vita olteana\"; epigrama asta și vânează. Bitter netam nesam găsește cu cale să-mi facă următoarea interogație citat exact (copy-paste): \"Corbule, mi se pare mie sau Genu vorbea de vița lui olteana iar tu et-ai simtitvită olteana? :))\" De unde până unde ? Măcar dacă ar fi fost un catren. Cum nu-mi place să rămân dator iată răspunsul meu încă elegant:

Eu vorbeam așa cu școală
De-o vită impersonală
Acum greu se mai evită
Cine pare a fi vită.

Cât privește originea mea, nu nu sunt oltean deși nu mi-ar fi displăcut să fi fost.

Lui genuneanu ca alint pentru ce a scris mai sus

Intre tine si-ntre fata
E atata separare
Ca ei ce abia-i se-arata
La tine de mult dispare.

Și incă

Vita olteana cu care tu vorbesti
Ti-a zis in graiul vostru la soroc
Ai grija corbul in zbor cum il privesti
Si-nchide gura frate ca iar avusi noroc.

De ce e sub palarie
se vorbeste tot mai rar
Interesu-i mai badie
De ce ai in ...buzunar.

Si hai sa \"help\" nene genunene ca uneori esti simpatic. Parca in concurs te-am si votat. Da uneori esti imposibil.

Ia sa vedem. Ce zici ?

O fata mi-a aprins
Călcâiele cu jeratec !
Tot ea mi le-a și stins
Cand m-a facut...tomnatec.

Da! Cu mare placere am citit textul poetic de mai sus care este poezie adevarata.
Aproape ca \"mi-e (si mie) toamna\" de atata perfectiune. Carcotas cum sunt am cautat un nod in papura insa nu l-am gasit. Daca timpul ma va ajuta voi comenta acest poem rarissim.

lui Genunenu

Genunene te crezi chelul
Invocat in epigrama ?
Doar asa imi explic zelul
De te bagi singur in seama.

Ce-ar fi daca ai avea o foarfeca si ai si utiliza-o. Eu cred ca ai inalta la rang de literatura o pagina de jurnal. Tu ce zici ? Poate ma insel, insa increde-te in epigramisti ca si in greci. Astia si cand aduc laude inteapa. Crede-ma. Stiu ca mi-i pun in cap dar prefer sa fiu sincer.

Ia sa citim din nou . se simte diferenta ?

Plutesc atâtea întrebări
În aerul pur
Dintre priviri.
Mă fulguie chemări
Tot mai des.
Cerul respiră alături
Troienindu-mă adânc
În lumină.

Știu, port la brâu
Jumătate de cheie.
Știu, am pierdut
Jumătatea cealaltă
De cerc
Mă așează fără să vreau
Cai nestruniți
Dimineții pe prispă.
Cântând.
Neștiut se înalță
Poduri de vise
Către zare.

Parfumat se prelinge
Din palme
Dorul de vară.
Mi-e sete.
In arșița zilei
Buzele arse
Caută.
In van.

Amicului Bitter care ne-a oferit un regal

Bitter l-a-ntrecut pe Papa
Care ne dădea doar bule
El mai țantoș mai cu mapa
Ne da astăzi țepi –bule.


Aceluiași

Specialist ca nimeni altul
Bitter doctor de programe
Ne ofera astăzi șpaltul
Cărții lui cu struțograme.

O pictorița catre soț văzând fetele din epigrama ta

Dragă treci să te pictez
Lângă fata de la poartă
Pentru pânza ce-o visez :
Vie și natură...moartă.

Crezi ca replicile tale au fot mai dure ca ale mele ? Straniu nu ? Da esti mult dator !
Păi cum sa mă supăr ? Eu știu să gust o replică fină !

Răspuns: nu.
Ai primit un mail de la mine ?

Daca m-am suparat ?
E dreapta intrebarea-ți
Dac-ai extrapolat
La mine comportarea-ți.

Numai fotbalistii asteapta sa le faci plinul ?

După cum ai spus Sorine
Și-ai spus-o bine nu insist
Pe plaiurile carpatine
Tot cetățeanu-i...fotbalist.

Lui Calimero care se lauda ca după doar trei zile de reflecție a înțeles disputa dintre Jupp si Corb:

Cum draga domnu Calimero
Doar trei zile ne spui tu
Ti-au trebuit ca de la zero
S-ajungi la astfel de …IQ ?

Aceluiași care se pare confunda „morala” cu „moralul”

In subiectul cașcavalul
Încurci morala cu moralul
Ma tem ca-n subiectul „zero”
Să nu-l încurci pe Calimero.

Lui Epi care mă acuză că „am caș la gură”

M-acuzi așa cu țepi
Cu-n diagnostic straniu
Ar fi mai bine Epi
Sa-l am ca tine-n craniu ?.

Poemul ca o doză de fericire
(comentariu)

Poezia ca experiență subiectiv-extractivă de esențe, cuante de trăiri personale, oferă șansa rezonanței estetice și, poate, de ce nu, uneori, comunicaționale. Într-o lume aglutinată textual, un poem care reușește descarcerarea energiilor estetice latente cu care noi muritorii sunt înzestrați, și de care mulți nu suntem conștienți, așadar un astfel de poem apare după multă trudă și lecturi frustrante.
Noutatea expresiei, prospețimea textuală și nu în ultimul rând, ansamblul poematic, pot oferi lectorului adecvat la text adevărate trăiri emoționale reverberatorii. În acest loc geometric de natură poetică își află finalitatea creația de tip artistic. Evident această finalitate presupune un fel de lungă mână poetică nevăzută însă reglatoare a cererii și ofertei de un astfel de „produs” de natura noesică.
Întâlnim în poemul Alinei Manole intitulat „M” multe dintre cele menționate mai sus.
Astfel poemul debutează abrupt cu un vers care presupune o anterioritate de stări evidentă. Momentul poemului surprinde acea stare subiectivă în care, fericirea perceptibilă antitetic și cuantificat, se acumulase la un anumit nivel “acumulasem o doză de fericire” spune fără nici un fel de preambul autoarea. Și, practic, poemul s-ar fi putut opri aici. Acest vers este după opinia mea elementul forță al poemului un fel de temă muzicală de bază. Pe care autoarea o reia apoi ravelian dezvoltând-o. Expresia în sine este originală și cunținutul mesajului pe care expresia ni-l aduce spre lectură este rațional temperat aș putea spune chiar intelectualist temperat.
Să mă explic. De regulă fericirea este asociată cu expresii superlative și chiar cu imposibilitatea exprimării prin cuvinte a acesteia. În acest caz avem de-a face cu o decelare rațională a sentimentului de fericire din cadrul subiectului avut în vedere. Și chiar dacă subiectul pare a fi sau chiar este autorul introspecției decelatorii el nu se extaziază, nu se lasă cuprins de cine știe ce efluvii emoționale. El constată asemenea unui chirurg care s-ar autoopera starea de fapt. Însă această constatare este făcută de un profesionist. Că este așa ne-o spune limbajul aproape tehnic utilizat. „Acumulasem” spune autoarea și acest cuvânt ne spune că nu este vorba de o stare întâmplătoare, că nu este vorba de un puseu ci că de-a lungul unui interval neprecizat, încet, încet, o anumită stare denominată a fi fericire își făcuse loc nu exploziv ci subtil în conștiința subiectului. Si, atenție, nu este vorba de o stare de exaltare sau fericire la nivel superlativ. Ci este vorba de un anumit nivel de fericire, cuantificabil aproape, deci perceptibil rațional. Că este așa ne-o spune celălalt termen utilizat „doză” care presupune rigoare, precizie și, de regulă, determinare de tip cantitativ adică măsurare. Sigur explicațiile acestei situații pot fi multiple și accesabile opțional de către lector. Ne mărginim doar să facem trimitere exemplificativă la o posibilă cheie de lectură și anume o prudențialitate a profesionistului ori inițiatului.
Cum spuneam mai sus, în continuare avem reluarea pe diverse paliere poetice a temei de bază în care “doza de fericire” ne este explicitată prin manifestările ei. Ochii care impuneau o existență imuabilă a oglinzilor -oglinzilor as zice eu- apoi răsfoirea răstimpurilor, a cercului ca element de perfecțiune geometrică și acel „tu” descifrabil ca a fi fiind declanșatorul acestei stări, așadar „tu” care „veneai și înfigeai toate uimirile mele de-o parte si de alta a infinitului „ ca expresie a plenitudinii trăirii stării de fericire despre care poemul face vorbire. Iată până acum cel puțin câteva sintagme originale care denotă prospețimea limbajului și noutatea creativă. După părerea mea nimic nu face mai rău unui poem ca platitudinea, expresia tocită acel „:deja vu”
Și partea a doua a poemului se desfăsoară în același registru . Întâlnim și aici expresii poetice care poarta sigla autoarei, unele ușor șocante „treceri albinde și crude”, ierburi [….] repetând inelaric lumina”, și apoi superbul „dinspre Dumnezeu se vedea / u n u /
sărutând ochiul” (nu sunt un amator de metafore în genitiv; eu aș renunța la “ochiul cerului” )
Ultima parte este usor elegiacă. Ea sugerează trăirea subiectului ,neperceptibilă biunivoc însă perceptibilă într-o notă paroxistică. Astfel efectul obținut “inimile atârnate de umeri ca niște aripi [….] Fantastice”, efectul, spuneam, este obținut doar cu un „sfert de umbră”. Aici autoarea ne abandonează din lasool ei poetic și ne lasă imaginația liberă. Evident cheia de înțelegere va diferi de la un lector la altul. Pentru că acest „sfert de umbră” coroborat cu „inimile atârnate” poate fi înțeles în registrul elegiac doar ca o amintire poate chiar dureroasă sau, de ce nu, ca o și mai mare potențare a generatorului de „doza de fericire” acumulabilă.

Lui Bitter pentru:

\"Prolific, scrii catrene-n goană
Și-ncerci cu mine-a te întrece.\"

Vai ce greșit gândești maestre
Căci bunul Sancho ce slujește
Și cară zilnic un laptop
De mult nu se visează-n... top.

Iar pentru:


\"Venin ai vrea să-ți curgă-n pană
Dar ești lipsit de... sînge rece.\"


Veninul meu e numai de prin carte
Si-i pentru useri doar așa ca tine
.......

Foaie verde de piper
Dragă domnule bitter
Continuarea ti-o ofer
Direct în... \"atelier\".

Silviei Van pentru:

\"Ce-i rau ca logica mi-e feminina
Cand ea dorinta mea si-a ta imbina?
Sa dam la dracu logica propun
Nu vreau decat cu tine sa m-adun!\"


Ca să găsești răspunsul eu îți cer,
Un pic să nu îmi uit ideea,
Dă \"google\" chiar acum pe \"europeea\"
Și vino apoi în ... \"atelier\"

Lui genuneanu care are mult de lucru pentru:

\"Explicație

la mine cacofonia
s-a-ntamplat c-am vrut in graba
sa retusez naravia
unui corb cazut in laba \"



De lucru ai de-acum și pană-n pensii
Felicitari maestre, aplauze ovații
Și nu-ți ajunge ție nici ziua cu extensii
Ca să te-achiți amice de-atâtea explicații.

Lui Mitică genuneanu pentru:
\"corbul care-i la putere
mi-a zis: cred ca intelegi,
eu urasc la john placerea
de-a-si face veceu din... legi.\"

Aerian

Nimic n-ai înțeles Mitică
Si versul ți-i aerian
Ceva tu ai la o adică
Un damf a la... Vespasian.

Lui genuneanu pentru:

\"tu zici ca ce-am ticluit
nu-ntelegi. dar nu-i firesc?
ca ma sti: nu stapanesc
dialectul croncanit.\"

De înțeles că nu ne înțelegem

Ca să vorbești de dialect și croncănit
Nu versu-ti cacofonic e cel mai nimerit
Învață dar amice din graiul păsăresc
Și vino tu la toamnă că te mai păsuiesc.