Ion Corbu
Verificat@ion-corbu
„Ca sa vorbim de Labirint cineva trebuie sa-l fi inventat”
Roman Studii tehnice si economice terminate. Publica sporadic www.europeea.ro corbui@home.ro
Se vede simplu ca nu esti barbat
De vezi bikinii lor ca un trofeu
\"Rechinii\" cum tu i-ai botezat
Isi vor doar... \"aah!Ț și \"valeleu\".
Pe textul:
„pericol" de valeria tamas
La ei acolo totul-i ca o varză
Si viața ne-au făcut-o un infern
Vând tot. Chiar viezure mânz barză.
Unde sunt astea ? La ... guvern !
Pe textul:
„epigrame de incălzire" de dumitru cioaca-genuneanu
Eu vorbeam așa cu școală
De-o vită impersonală
Acum greu se mai evită
Cine pare a fi vită.
Cât privește originea mea, nu nu sunt oltean deși nu mi-ar fi displăcut să fi fost.
Pe textul:
„Șofer de elită" de Silvia Van
Intre tine si-ntre fata
E atata separare
Ca ei ce abia-i se-arata
La tine de mult dispare.
Și incă
Vita olteana cu care tu vorbesti
Ti-a zis in graiul vostru la soroc
Ai grija corbul in zbor cum il privesti
Si-nchide gura frate ca iar avusi noroc.
Pe textul:
„Șofer de elită" de Silvia Van
se vorbeste tot mai rar
Interesu-i mai badie
De ce ai in ...buzunar.
Si hai sa \"help\" nene genunene ca uneori esti simpatic. Parca in concurs te-am si votat. Da uneori esti imposibil.
Ia sa vedem. Ce zici ?
O fata mi-a aprins
Călcâiele cu jeratec !
Tot ea mi le-a și stins
Cand m-a facut...tomnatec.
Pe textul:
„călcâiele" de dumitru cioaca-genuneanu
Aproape ca \"mi-e (si mie) toamna\" de atata perfectiune. Carcotas cum sunt am cautat un nod in papura insa nu l-am gasit. Daca timpul ma va ajuta voi comenta acest poem rarissim.
Pe textul:
„Poezia si eu" de Motoc Lavinia
Genunene te crezi chelul
Invocat in epigrama ?
Doar asa imi explic zelul
De te bagi singur in seama.
Pe textul:
„Șofer de elită" de Silvia Van
Ia sa citim din nou . se simte diferenta ?
Plutesc atâtea întrebări
În aerul pur
Dintre priviri.
Mă fulguie chemări
Tot mai des.
Cerul respiră alături
Troienindu-mă adânc
În lumină.
Știu, port la brâu
Jumătate de cheie.
Știu, am pierdut
Jumătatea cealaltă
De cerc
Mă așează fără să vreau
Cai nestruniți
Dimineții pe prispă.
Cântând.
Neștiut se înalță
Poduri de vise
Către zare.
Parfumat se prelinge
Din palme
Dorul de vară.
Mi-e sete.
In arșița zilei
Buzele arse
Caută.
In van.
Pe textul:
„Vară ascunsă" de Silvia Van
Bitter l-a-ntrecut pe Papa
Care ne dădea doar bule
El mai țantoș mai cu mapa
Ne da astăzi țepi –bule.
Aceluiași
Specialist ca nimeni altul
Bitter doctor de programe
Ne ofera astăzi șpaltul
Cărții lui cu struțograme.
Pe textul:
„Fabugrame si Epibule" de Viorel Vrânceanu
Dragă treci să te pictez
Lângă fata de la poartă
Pentru pânza ce-o visez :
Vie și natură...moartă.
Pe textul:
„Nudism" de valeria tamas
Păi cum sa mă supăr ? Eu știu să gust o replică fină !
Răspuns: nu.
Ai primit un mail de la mine ?
Daca m-am suparat ?
E dreapta intrebarea-ți
Dac-ai extrapolat
La mine comportarea-ți.
Pe textul:
„Fotbalistul (definiție)" de Sorin Olariu
După cum ai spus Sorine
Și-ai spus-o bine nu insist
Pe plaiurile carpatine
Tot cetățeanu-i...fotbalist.
Pe textul:
„Fotbalistul (definiție)" de Sorin Olariu
Cum draga domnu Calimero
Doar trei zile ne spui tu
Ti-au trebuit ca de la zero
S-ajungi la astfel de …IQ ?
Aceluiași care se pare confunda „morala” cu „moralul”
In subiectul cașcavalul
Încurci morala cu moralul
Ma tem ca-n subiectul „zero”
Să nu-l încurci pe Calimero.
Pe textul:
„Provocare" de Ion Corbu
M-acuzi așa cu țepi
Cu-n diagnostic straniu
Ar fi mai bine Epi
Sa-l am ca tine-n craniu ?.
Pe textul:
„Provocare" de Ion Corbu
(comentariu)
Poezia ca experiență subiectiv-extractivă de esențe, cuante de trăiri personale, oferă șansa rezonanței estetice și, poate, de ce nu, uneori, comunicaționale. Într-o lume aglutinată textual, un poem care reușește descarcerarea energiilor estetice latente cu care noi muritorii sunt înzestrați, și de care mulți nu suntem conștienți, așadar un astfel de poem apare după multă trudă și lecturi frustrante.
Noutatea expresiei, prospețimea textuală și nu în ultimul rând, ansamblul poematic, pot oferi lectorului adecvat la text adevărate trăiri emoționale reverberatorii. În acest loc geometric de natură poetică își află finalitatea creația de tip artistic. Evident această finalitate presupune un fel de lungă mână poetică nevăzută însă reglatoare a cererii și ofertei de un astfel de „produs” de natura noesică.
Întâlnim în poemul Alinei Manole intitulat „M” multe dintre cele menționate mai sus.
Astfel poemul debutează abrupt cu un vers care presupune o anterioritate de stări evidentă. Momentul poemului surprinde acea stare subiectivă în care, fericirea perceptibilă antitetic și cuantificat, se acumulase la un anumit nivel “acumulasem o doză de fericire” spune fără nici un fel de preambul autoarea. Și, practic, poemul s-ar fi putut opri aici. Acest vers este după opinia mea elementul forță al poemului un fel de temă muzicală de bază. Pe care autoarea o reia apoi ravelian dezvoltând-o. Expresia în sine este originală și cunținutul mesajului pe care expresia ni-l aduce spre lectură este rațional temperat aș putea spune chiar intelectualist temperat.
Să mă explic. De regulă fericirea este asociată cu expresii superlative și chiar cu imposibilitatea exprimării prin cuvinte a acesteia. În acest caz avem de-a face cu o decelare rațională a sentimentului de fericire din cadrul subiectului avut în vedere. Și chiar dacă subiectul pare a fi sau chiar este autorul introspecției decelatorii el nu se extaziază, nu se lasă cuprins de cine știe ce efluvii emoționale. El constată asemenea unui chirurg care s-ar autoopera starea de fapt. Însă această constatare este făcută de un profesionist. Că este așa ne-o spune limbajul aproape tehnic utilizat. „Acumulasem” spune autoarea și acest cuvânt ne spune că nu este vorba de o stare întâmplătoare, că nu este vorba de un puseu ci că de-a lungul unui interval neprecizat, încet, încet, o anumită stare denominată a fi fericire își făcuse loc nu exploziv ci subtil în conștiința subiectului. Si, atenție, nu este vorba de o stare de exaltare sau fericire la nivel superlativ. Ci este vorba de un anumit nivel de fericire, cuantificabil aproape, deci perceptibil rațional. Că este așa ne-o spune celălalt termen utilizat „doză” care presupune rigoare, precizie și, de regulă, determinare de tip cantitativ adică măsurare. Sigur explicațiile acestei situații pot fi multiple și accesabile opțional de către lector. Ne mărginim doar să facem trimitere exemplificativă la o posibilă cheie de lectură și anume o prudențialitate a profesionistului ori inițiatului.
Cum spuneam mai sus, în continuare avem reluarea pe diverse paliere poetice a temei de bază în care “doza de fericire” ne este explicitată prin manifestările ei. Ochii care impuneau o existență imuabilă a oglinzilor -oglinzilor as zice eu- apoi răsfoirea răstimpurilor, a cercului ca element de perfecțiune geometrică și acel „tu” descifrabil ca a fi fiind declanșatorul acestei stări, așadar „tu” care „veneai și înfigeai toate uimirile mele de-o parte si de alta a infinitului „ ca expresie a plenitudinii trăirii stării de fericire despre care poemul face vorbire. Iată până acum cel puțin câteva sintagme originale care denotă prospețimea limbajului și noutatea creativă. După părerea mea nimic nu face mai rău unui poem ca platitudinea, expresia tocită acel „:deja vu”
Și partea a doua a poemului se desfăsoară în același registru . Întâlnim și aici expresii poetice care poarta sigla autoarei, unele ușor șocante „treceri albinde și crude”, ierburi [….] repetând inelaric lumina”, și apoi superbul „dinspre Dumnezeu se vedea / u n u /
sărutând ochiul” (nu sunt un amator de metafore în genitiv; eu aș renunța la “ochiul cerului” )
Ultima parte este usor elegiacă. Ea sugerează trăirea subiectului ,neperceptibilă biunivoc însă perceptibilă într-o notă paroxistică. Astfel efectul obținut “inimile atârnate de umeri ca niște aripi [….] Fantastice”, efectul, spuneam, este obținut doar cu un „sfert de umbră”. Aici autoarea ne abandonează din lasool ei poetic și ne lasă imaginația liberă. Evident cheia de înțelegere va diferi de la un lector la altul. Pentru că acest „sfert de umbră” coroborat cu „inimile atârnate” poate fi înțeles în registrul elegiac doar ca o amintire poate chiar dureroasă sau, de ce nu, ca o și mai mare potențare a generatorului de „doza de fericire” acumulabilă.
Pe textul:
„M" de Alina Manole
\"Prolific, scrii catrene-n goană
Și-ncerci cu mine-a te întrece.\"
Vai ce greșit gândești maestre
Căci bunul Sancho ce slujește
Și cară zilnic un laptop
De mult nu se visează-n... top.
Iar pentru:
\"Venin ai vrea să-ți curgă-n pană
Dar ești lipsit de... sînge rece.\"
Veninul meu e numai de prin carte
Si-i pentru useri doar așa ca tine
.......
Foaie verde de piper
Dragă domnule bitter
Continuarea ti-o ofer
Direct în... \"atelier\".
Pe textul:
„Provocare" de Ion Corbu
\"Ce-i rau ca logica mi-e feminina
Cand ea dorinta mea si-a ta imbina?
Sa dam la dracu logica propun
Nu vreau decat cu tine sa m-adun!\"
Ca să găsești răspunsul eu îți cer,
Un pic să nu îmi uit ideea,
Dă \"google\" chiar acum pe \"europeea\"
Și vino apoi în ... \"atelier\"
Pe textul:
„Provocare" de Ion Corbu
\"Explicație
la mine cacofonia
s-a-ntamplat c-am vrut in graba
sa retusez naravia
unui corb cazut in laba \"
De lucru ai de-acum și pană-n pensii
Felicitari maestre, aplauze ovații
Și nu-ți ajunge ție nici ziua cu extensii
Ca să te-achiți amice de-atâtea explicații.
Pe textul:
„Provocare" de Ion Corbu
\"corbul care-i la putere
mi-a zis: cred ca intelegi,
eu urasc la john placerea
de-a-si face veceu din... legi.\"
Aerian
Nimic n-ai înțeles Mitică
Si versul ți-i aerian
Ceva tu ai la o adică
Un damf a la... Vespasian.
Pe textul:
„Provocare" de Ion Corbu
\"tu zici ca ce-am ticluit
nu-ntelegi. dar nu-i firesc?
ca ma sti: nu stapanesc
dialectul croncanit.\"
De înțeles că nu ne înțelegem
Ca să vorbești de dialect și croncănit
Nu versu-ti cacofonic e cel mai nimerit
Învață dar amice din graiul păsăresc
Și vino tu la toamnă că te mai păsuiesc.
Pe textul:
„Provocare" de Ion Corbu
