Ion Cascada

am adormit pana la sfarsit.
fara suparare.

Catre Iulia Elizee
Varianta mea la varianta ta .


”inima mea, suspină
iubite pierdute demult,
Rosul buzelor lor vopsite, îmi spune
să o iau de la capat
fără tine
să cred mai mult în minuni
Toate patimile sufletului să le împac.


la căsuța noastră, sub dealuri, cred,
au înflorit deja alti salcâmi
tot ce ai sădit s-a prabusit
ori ti-a pierdut semnatura
sper ca asupra ta, veghează
toți heruvimii din lume
vei avea nevoie de ei
iarta-ma ,dar
mai ai multe de invatat


Iți trimit mesaje-n eter
uita-ma odata!
rugăciunile mele se prefac ,
la fel ca si mine
de-acum incolo vom comunica
pe o cale de mister
jumatate imposibil ,jumatate efemer
dorul de tine nu se mai termină, e flux.
cat va mai dura asta?

mă agăț de speranță
ca iedera de zid
ca o planta salbatica
si inutila ma simt"

Viata e un exercitiu militar ,se pare ,care nu exclude femeile.
Aveti o lirica fantastica,emotionala, fecunda ,pe care o vad extrem de rar si pe care o recunosc in atatea poezii scrise de dumneavoastra.Sunteti un exemplu rar al iubirii pana la capat.Eu nu voi fi capabil niciodata de asemenea constanta dar ma bucur cand vad asta in altii.
M-ati cucerit si ma inclin.

"În cea mai rece primăvară dintre toate
Le-am dat foc tuturor ca sa ne fie cald
La sfarsit te-am ars si pe tine
Mi-a fost foarte cald ,chiar placut
O vreme.
Apoi nu mai vroiam decat
Cea mai rece primavara dintre toate.
Ca sa ma scape si de mine. "

Mi-a placut poezia ta cel mai mult dintre toate cate am vazut in cateva zile pentru ca poti sa o modelezi .Un fel de strat fertil de unde poti sa pornesti in ce directie te duce imaginatia.