Poezie
Întunericul fuge
Volumul: Erau anotimpuri ciudate 1939-1944 (poeme inedite)
1 min lectură·
Mediu
Întunericul fuge printr-o biserică iberică,
O! straniu cor iscodiserăți, ielelor.
Oaspete amăgirii, la pigulitul stelelor,
piatra albastră a lunii
alunecă de pe masă și căzu,
Vântul bohotea și-l priveam fără sens
ca pe pielea bătrânei Rozinante.
Ori poate-n ochi putreziseră plante,
ori poate fetele cu ochi de acuarelă
culegeau închipuirea lumii,
visându-și o altă cină de taină.
La ieslea istovitoarelor idealuri,
zălog: un corb.
Puțin mai departe a răsărit floarea-soarelui:
soarele era orb.
015.364
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Caraion
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 73
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Caraion. “Întunericul fuge.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-caraion-0008275/poezie/13898876/intunericul-fugeComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DADADîrzu Andrei-Ovidiu✓Titlul din cartea era \"Întunerixcul fuge\", am copiat mot-a-mot.
0