Poezii

mi s-a pornit din adânc vârtejul de foc și grindină peste miriștile mirate neîmplinite și singure în timp ce fluieram a pagubă pe sub cireșii scuturați de foi și frisoane febra

IBIon Buciuman

0

0

apune soarele banal la capul zilei de ocară se scurg speranțele pe deal cenușa lor e tot mai rară coboară umbra peste vad și amintiri mă trag la vale din fagurul pustiu și fad mai sorb

IBIon Buciuman

0

4

ȘOAPTELE SPERANÞEI 1 Tată iartă-l! sălbatic zburdă viespii mereu Îl împresoară prietenii-s departe și-i mult până de seară Îi scuipă vasiliscul cu spume peste soare și-i fumegă tăunii pe

IBIon Buciuman

0

0

peste gene verzi alb răsucit subțire noiembrie nud albastrul plăpând topit în aerul pur se reculege cântul rătăcit își caută culcușul printre frunze moi timpul obosit își trage

IBIon Buciuman

0

2