Poezie
Cromatism
1 min lectură·
Mediu
Cromatism
Timpul roz mă părăsește-ncet
Cu ochi tăciune de ascet
privesc la steaua căzătoare
și mă cufund ușor-ușor
de dor alb-negru
de fior
în sexul moale-al rozelor
Sărată vocea gri a mării
oranj mă cheamă-n largul zării
s-ating cu sufletul deschis
zâmbetul mov-suav din vis
și să mă smulg din gheara vieții
ca să-i sărut roșu pomeții
Și când inima-mi se sparge
printre sute de catarge
irizând felin paloarea
ce-mi ademenea suflarea
boarea vântului aduce
fin miros turcoaz de dulce
mă-mpresoară
mă-nfioară
vioară-aș vrea s-aud plângând
peste alb-murdarul gând
vis de flaut îngânat
prevestind ocru păcat
nechezat de cal albastru
picurat din galben astru
001.325
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Bogdan Stefanescu. “Cromatism.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-bogdan-stefanescu/poezie/1782028/cromatismComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.