Poezie
1
Don - sau nesfârșita poveste
2 min lectură·
Mediu
E liniște și cald
Miroase plăcut a lumină oranj
În camera asta lucrurile sunt moi
diafane
trec stoluri tăcute de fluturi
și e pace
e liniște și cald
Ești tu
Nimeni nu întreabă nimic
lucrurile se aștern calde la picioarele noastre
se întind moi și plăcute, așteaptă mângâieri
sunt toate ale noastre
E cald și e în mine
Acesta este Don
Despre Don cuvintele s-au lovit de pereții lui Sade
și-au lăsat în ei unghiile de lapte
și literă cu literă s-au scurs din carte
în sfârșit eliberate.
Adevărate
Adevărul se scurge moale printre așternuturi
Adevărul e o stare de bine, oarecum trandafirie
fiindcă acolo stă el, într-un balansoar
dintr-o cameră coraille
Adevărul e moale și răbdător
Îți curge prin tot trupul, e un șarpe alb ce-ți păzește cochilia
pe dinăuntru
adevărul din mine ești tu
concomitent și real
cald mirosind a roz
pielea ta
gust moale cu limba apusul
s-a strâns, copt, aburind, între așternuturi, cărămiziu
și oranj
transparent, translucid
îmi rămâne dulce pe limbă
intră, se strecoară în străfunduri
alunecă pe esofag, îl simt, cu stomacul
o cană de apă rece, mirosind a pietre
totul se întâmplă
lucrurile, eu - în tâmplă cu ele
și aici ești tu
când clipa se întinde leneșă peste tot
larg deschis, pieptul
ritmic - mă nasc în mine și-n afară
sunt fiecare fir de iarbă
vreodată sub tălpile tale
003601
0