Poezie
Câteva trepte dintr-un ritual de trecere - peste O Anumită Zi
Scrisori pentru Mara
6 min lectură·
Mediu
I
Astăzi nu e o zi ca oricare alta
îți poate părea așa, dar dacă închizi ochii,
îți întinzi brațele larg
răsfirându-ți degetele,
inspiri de două ori adânc -
până simți că-ți plesnesc plămânii -
bineînțeles, toate astea în fața ferestrei
ai să observi
că astăzi, pentru tine,
s-au deschis cerurile
vezi bine,
Astăzi nu e o zi ca oricare alta
II
În treapta a doua vei petrece puțin timp - aici stai întinsă pe bucata de iarbă
crescută din sufletul meu
și trebuie doar să asculți
curgerea apei
peste puțin timp, duhurile pădurii vor veni alergând
cu picioarele goale
în învîrti
jurul vor
un tău
dans b e zm e t ic.
E felul lor de-a participa
la deschiderea cerurilor.
Tu, bineînțeles, vei fi tot cu ochii închiși -
din treapta întâi -
așa că vei simți doar atingerea părului lor
despletit
desigur, nu vei putea ști asta,
dar, pentru tine
- te asigur -
și-au scos toate
florile împletite din păr
III
Au mai rămas acum doar câteva pietre
- câteva le-am cules eu deja pentru tine -
pe care trebuie să le găsești.
Ca să le recunoști:
- fiecare și-a crescut flori
- între spărturile timpului
flori care-ți poartă, toate, invariabil
- numele
tu fiind însă tot cu ochii închiși
- din primele două trepte -
va trebui să le recunoști
după miros.
nu uita
- brațele sunt în continuare întinse,
degetele răsfirate -
după ce le-ai recunoscut
trebuie să le lași acolo
dar fără regrete
vă veți reîntâlni de acum
de fiecare dată
la deschiderea cerurilor
Vezi bine, deci,
astăzi nu e o zi ca oricare alta
IV
Acum trebuie să te așezi cât mai comfortabil
în mijlocul camerei
cu fața spre răsărit
fiindcă e dimineață și soarele vrea să-ți mângâie fața
brațele rămân deschise,
ca să ne poți primi -
suntemtoțistrânșiînjurultău,
duhuri puțin străvezii
prin care vezi orașe luminate,
noaptea.
cascade mici, puțin zgomotoase.
poienițe cu flori minuscule,
fără miros
șoapte tomnatec adunate toate
într-o cutie mică, muzicală,
de la care, bineînțeles, s-a pierdut
O casă veche, cheia.
la care poți ajunge numai peste un pod
ș ub red.
două bucăți de hârtie mototolită cu un scris ilizibil...
așa cum suntem,
trebuie să ne prinzi
pe toți o dată în brațe
și să ne ții acolo
până la nesfârșit
V
Ai ajuns la treapta cea mai ușoară
ai voie acum, fiindcă e dimineață,
să-ți bei cafeaua,
în bucătărie, bineînțeles
ți-am lăsat pe masă două țigări
gata aprinse
fumează-le în tihnă, pe rând
vor sta cuminți să te aștepte.
Cafeaua, la fel, am suflat în ea
să nu fie foarte fierbinte
fereastra e și ea deschisă - să iasă fumul
Deci tu nu trebuie să faci nimic
decât să prinzi cu degetele dimineața asta
și să-ți îndulcești cu ea cafeaua
fiindcă, vezi bine,
Astăzi nu e o zi ca oricare alta.
VI
Aici este treapta în care te facem să râzi
suntem îmbrăcați toți în saltimbanci și clovni
și - trebuie să ne ierți lipsa de experiență -
facem tumbe în jurul tău
puțin cam neîdnemnânatic
a
și h o ti
c.
tu nu poți să ne vezi
dar trebuie să mă crezi că suntem toți înfășurați în panglici colorate,
avem fețele vopsite în culorile teatrului
și te luăm cu toții, pe rând,
în dans
Cu toate astea, azi, poate fi o zi
ca oricare alta
VII
Aceasta este treapta somnului
strecurat printre pleoape
aici, cu mulți ochi deschiși
pe diafragmă
poți să-ți privești pulsul interior
să pășești desculță pe iarba crescută din vintre
cu grijă, să nu te tai în cioburile de oglindă
risipite peste tot.
Aici nu există poduri întinse peste râuri
așa că, inevitabil, vei zbura pe deasupra
aici lumina nu se lovește de pereți,
trece prin ei
și prin palmele tale
aici cărăușii
îți poartă visele cu grijă,
colete de dimensiuni variabile
pe care invariabil va scrie \"FRAGIL\"
aici nu te poți pierde
fiindcă drumurile - infinit de multe -
șoptesc în limbi uitate
ritualuri de trecere.
VIII
Aici ai de străbătut un drum
nu e numai o treaptă
e același drum dintotdeauna
care se repetă -
fără îndoială, spiralic -
asta nu înseamnă că nu se va termina niciodată,
ba mai mult,
ajunsă la capăt,
vei vedea că ți-ai atins
marginea de vest a cochiliei
când te vei întoarce, însă,
vei descoperi că drumul e un labirint
a cărui ieșire n-ai s-o găsești vreodată
așa că ai să te pornești s-o cauți -
trebuie că e o zi ca oricare alta -
te așezi cuminte - ochii tot închiși
mâinile larg deschise -
și-ți aprinzi focul - în lipsa firului roșu -
încălzește-ți, deci, mîinile
în modul cel mai perfect posibil
IX
Fără-ndoială ai ajuns la capătul puterilor
e deja târziu
în cameră s-au aprins stelele
perdelele încă nu le-ai tras
mai stai puțin să asculți musonul.
În treapta asta, deci, te odihnești
respiri de trei ori câte trei
și te transformi în praful de pe tălpile uriașului
care tocmai s-a trezit
și-și aranjează cămașa de noapte
stai un timp acolo,
cât să, vezi bine, că astăzi, clar nu e o zi ca oricare alta -
și aluneci încet pe boarea
de vânt răcoros, tomnatec
ce te ridică până la razele de pe pervaz.
desigur - va trebui din nou să mă crezi -
[fiind tot cu ochii închiși]
acum ești un bob de lumină.
X
Am vrut să fie 28 de trepte
dar ce număr e ăsta?!?!
Așa că m-am răzgândit,
au să fie doar zece
puteau la fel de bine, oricum,
să fie o mie și una -
de vieți într-o coajă de nucă -
dar timpul a zburat
ca o față de masă
desprinsă de pe sfoară -
și fiindcă acum s-au strâns toate la un loc -
sub ceruri deschise,
duhuri desprinse dintr-un dans bezmetic
printre flori crescute dintre pietre scrijelite
cu un scris ilizibil
dimineața, la cafeaua
îndulcită în culorile teatrului
care ar fi trebuit să dezlipească somnul
pierdut la marginea de vest
în labirint
o dată cu praful
de pe tălpi -
acum poți deschide ochii!
Ești pregătită să treci peste O Anumită Zi
E oricum, nu(?) o zi ca oricare alta
28 Septembrie 2005
003.171
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 1.030
- Citire
- 6 min
- Versuri
- 207
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana-Raluca Raducanu. “Câteva trepte dintr-un ritual de trecere - peste O Anumită Zi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-raluca-raducanu/poezie/13900688/cateva-trepte-dintr-un-ritual-de-trecere-peste-o-anumita-ziComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.