Ioana Munteanu

Nice! incepi , imi pare , sa scrii intr-un alt mod ,poate despre altceva.Sugestie (ia-o ca pe o provocare), incearca sa \"evoci\" si momentele \"bune\" , aminteste-ti de copilarie , de zambetul pe care sunt sigura ca nu l-ai ascuns , nici nu-l maschezi (inca :) ) . Sunt curioasa de ce va iesi ...

Dimineata mi-a luminat ochii, ranindu-i, ca-mi venea , stiu sigur,sa ii inchid la loc.Apoi , mi-aduc aminte de un doctor ursuz ce mi-a resuscitat simturile si m-a facut sa urlu:\" Ce aveti cu mine,fratilor?\" ...\"E timpul sa fii , e timpul sa stii!\" - mi s-a raspuns. Apoi stiu ca a urmat culoarea vietii mele , cand tot si toate m-au facut sa fiu om. Asa e, sunt ceea ce se cere sa fiu,numai ca simt ca lumina aceea de la inceput a fost umbrita de ceva , nu stiu de ce ,nici pentru ce,stiu numai ca eu nu sunt completa.Am fost doar un trup si un punct de suflet ce a crescut mai apoi.In fiecare ceas am cautat franturi din mine , pe care altcineva le impartise dinainte multora. Si uite asa , am trecut prin viata voastra , cautandu-ma pe mine ,luand de la fiecare rupturi din lumina sau intunericul meu.Azi am mai gasit un colt din mine...prin tine...
Multumesc..
Cu drag ,
O prietena