Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Cantec

1 min lectură·
Mediu
asculta-ma..e vantul care bate,
ascunde-ma...e ploaia dinspre munte,
se cheama capriorii si se zbate
o toaca sus, pe crestele carunte.
mi-e jale iar si iar ma pierd in strune
minciuna s-o mai culc pe pui de stele
prin crangul meu cu verde si alune
cladesc durut din faguri goi castele.
e prea departe gandul tau de mine
si prea aproape lacrima de dor
alunga-ma, asa e drept si bine,
dar canta-ma de dragoste si zbor...
imi e a ploaie si imi e a tine,
si roua sunt si vijelie muta
imi suna-n sange vechi cantari pagane
dar cum s-ajung cand aripa mi-i rupta?
asculta-ma si leaga-ma de tine
sa incoltesc in carnea ta ca graul
genunchii sa mi-i plec
si sa sarut paraul
ce-mi duce zarile
cand mi-e a bine...
si tace-ma si ninge-ma cu vise
si leangana-mi o frunza peste noapte
alunga-ma si cheama-ma
si fii ocean de soapte,
caci straja-i moarta,
portile-s deschise...
001893
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
155
Citire
1 min
Versuri
28
Actualizat

Cum sa citezi

ioana munteanu. “Cantec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-munteanu-0013426/poezie/131473/cantec

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.