Poezie
Cantec
1 min lectură·
Mediu
asculta-ma..e vantul care bate,
ascunde-ma...e ploaia dinspre munte,
se cheama capriorii si se zbate
o toaca sus, pe crestele carunte.
mi-e jale iar si iar ma pierd in strune
minciuna s-o mai culc pe pui de stele
prin crangul meu cu verde si alune
cladesc durut din faguri goi castele.
e prea departe gandul tau de mine
si prea aproape lacrima de dor
alunga-ma, asa e drept si bine,
dar canta-ma de dragoste si zbor...
imi e a ploaie si imi e a tine,
si roua sunt si vijelie muta
imi suna-n sange vechi cantari pagane
dar cum s-ajung cand aripa mi-i rupta?
asculta-ma si leaga-ma de tine
sa incoltesc in carnea ta ca graul
genunchii sa mi-i plec
si sa sarut paraul
ce-mi duce zarile
cand mi-e a bine...
si tace-ma si ninge-ma cu vise
si leangana-mi o frunza peste noapte
alunga-ma si cheama-ma
si fii ocean de soapte,
caci straja-i moarta,
portile-s deschise...
001.906
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana munteanu. “Cantec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-munteanu-0013426/poezie/131473/cantecComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.