ioana matei

unde ești? mi-e tare dor de mine...

prin vuietul nopții aud tăcerea și încă ceva...

iubirea e un dar minunat, e o stare de grație pentru amândoi...

tristețea mi-o alungi cu un zâmbet din moartea vis tu mă trezești în tine...

(lui cc, cu drag!) felinare pe străzi mincinoase și triste orbecăind se PROSTITUEAZÃ cuvintele...

când somnul se trezește se nasc în lume îngeri pământul adormindu-l între iubiri și cer... poveste despre fluturi copilul dintre aripi distanțele alungă în visul trist al morții... la noi

uneori MÃ resorbi RESORBIND!

în dormitor am un tablou cu maci... parcă de aceea sufletul meu se continuă aici...

Luna hrănește urletul lupului cu trupul ei lupul are coadă de pește acvarii obosite înnoată visele peștelui aripi albastre cerul flămând înghite aripa memorie Luminii gravidă Oglinda

în cerc sufocant și de(s)cris câinii apără copacul de frunze...

miracol fluidul unind treceri prin lumea aceasta! (drum înapoi)

dimineața aceasta e urma zborului tău afară din noapte... îngrijorat împăratul își caută fiicele șapte pierdute de dor... (fior se naște din fiece clipă!) cu facerea lumii în plete pe nume

(cuvintelor rele!) ................................... n-ai obosit să tot lovești oglinda? mi-e teamă că te doare!

venind dintr-un punct pe care nu-l înțelegem uităm... apoi \"știm\" absolut totul dar mai ales moartea...