Semizeii ne urau drum bun azi
....dar nu începusem nimic azi
Decât să murim
Semizeilor le uram drum bun azi
și totuși picioarele le erau omenești,
osteniți,cădeau...
În fier se petreceau orgii atomice
Neștiute pâna la 1800 și ceva
Încăierări neașteptate
iubiri metalice.
Mai erau primite și alte metale
nemetale chiar
Care nășteau copii degenerați
mai
Iubire tânără
Nedesprinsă de
pe cer încă
Cu aripi tremurătoare
treci nepământesc
în sufletul
dintre buze
Și mână și ochi și glas
se înfioară
Să țipi
Când te zdrobești
între două
Era într-un timp postglaciar
Și păsări cădeau hidratate
Pe pământul moale, îmbibat
Cu șiroiae de ape, aluvional...
mizeria creștea ca o viață
ce naște dintr-un trup
