Poezie

Sindrom de mine

2 min lectură·13 iunie 2008

Mediu

Sunt o femeie ce dă vina pe sine

Cand sângele abundă din vene, din suflet, din mușchi

Ca și cum ar fi o friptură în sânge,

De murit înainte de mine.

Sunt o bucată de carne

Ce se va prăji la cuptorul timpului,

În sângele său propriu.

Vreau să ucid pe toți în catrene

Să mă las să mor pe fiecare strop de inimă,

Vreau să trezesc animalele ce dorm

Și sa le scot la păscut de cuvinte,

Vreau să le sparg în deșertul urii mele,

Vreau să citesc simțuri depănate pe crestele cocoșilor

Urlând ca niște lupi în grădina din spatele casei.

Balada se va scrie de la sine

Pe fiecare venă tăiată de sfârșit,

Cuvintele îmi vor curge visceral pe hârtie

Ca să mă pot tăia cu ea,

Mesajul meu va exista în natura cu care scriu,

Numai acolo, ochii mei de cititori...

Sunt o femeie ce înțelege

Ura, dorința și speranța.

Știu să sper,

Să mă las pradă deznădejdii

Atunci când îmi las

Cuvintele

Să zboare

Ca niște papagali proaspat ieșiti din colivie,

Imitându-mi simțurile mele din răni,

Din tot ce înseamnă femeie.

Sunt femeie în stare de depresie scriind tristețe

Sau toată iubirea din poveste.

Scriu despre voi, culmile mele

Scriu în cuvinte-sânge, ceea ce sunt.

002.523

Ioana Camelia Sîrbu. “Sindrom de mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/1787651/sindrom-de-mine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.