Poezie

Inocența hipnozei

tutoror celor ocupați cu nemurirea

1 min lectură·27 decembrie 2004

Mediu

de când ne-au lăsat fluturii aripile pe umerii

noștri goi

mi-am luat acasă dreptul la nemurire

ca un trofeu revendicat de mucenice și martiri sfioși..

o, atâta inocență în gustul gurii tale

mă determină să cer azil de sărbători brazilor împodobiți

cu privirile noastre de amanți pierduți si rebeli

încă mai putem cerși un loc de nemurire acolo sus

îngerii ne dau acordul să iubim tot cerul

fără amendamente, fără prejudecati...

m-aș fi lăsat in fața lui să-i cer mana cu care

știe să mângăie apa și vântul...

stă pe malul mării și cautș luna plină printre sufletele

părăsite de ecouri și umbre

atat de sus stie sa atinga fericirea din mine

dar, acum e prea preocupat sa-si caute nemurirea pe strazi

printre oamenii munciți de grija zilei de azi, nu de mâine...

am să-i cer mâna să mă lase în cer,

vreau sa iubesc o noapte cu tine

inocența cu care știi să mă seduci cuminte la

o ceașcă de cafea și gustul gurii tale

de bărbat îndrăgostit

îmi aduce aripile înapoi

știi...tu știi..beția asta ne hipnotizează

sa rămânem vesnici amanți.

001.700

ioana bolba. “Inocența hipnozei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-bolba/poezie/99395/inocenta-hipnozei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.