Poezie
Copacul alb, copacul rosu
1 min lectură·
Mediu
Mă împiedic mereu de asfaltul ros și decojit
Pe urme rămân imagini cu stele
Mă dor toți neuronii deodată
Azi au grevă de foame
mi-au mutilat creierul cu viteza întâia
degeaba a înflorit copacul în alb
nu l-a invitat nimeni la nuntă.
De fiecare parte a drumului râd lighioane
Cu gura plină
Ele nu știu că port crucea Sfântului Petru
Pe dedesupt
Și nu mă pot înghiți.
Nu știu pe unde mi-e fericirea
Copacul alb zice că la răscruce sigur găsesc Răstignirea
Poate am uitat-o acolo aseară, mă gândesc
Mă întorc și-mi risipesc umbra căutând-o
Răstignirea e tot acolo
Din ea iese un copac roșu
Mută îl pipăi cu ochii
Seamănă atât de mult cu inima mea
Copacul alb zice că e dreptul meu de întăi născut
Să mătur lighioanele din drum
Pot să cer azil apoi copacului roșu să-mi odihnesc inima...
002.170
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana bolba
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana bolba. “Copacul alb, copacul rosu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-bolba/poezie/238859/copacul-alb-copacul-rosuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.