Poezie
Duminca
1 min lectură·
Mediu
Doar așa putea Dumnezeu să-și acopere ochii
Lăsându-și mâinile pe coasta lui Adam
Tocmai se născuse Eva
stătea cuminte și sedusă la marginea lumii
Era cald și senin când a început sa umble
Mirată,goală cu părul lăsat în cascade până la coapse
Adormise ghemuit în iarbă cu capul plecat spre lume
Adam, omul cu cerul pe umeri
Eva stând încrucișată la picioarele lui
Atingea cu privirea mâna lui Dumnezeu
Duminica în zori
Bat din aripi heruvimii..
001470
0
