Poezie
Exil
1 min lectură·
Mediu
Þi se preling degetele, Doamne,
peste colțul din dreapta al inimii mele
am iubiri frumoase acolo,
dar nu le mai pot ține zălog
pentru păcatul cu care mi-am așternut
sufletul in palmele unui cerșetor
am carnea crispată de altfel,
și nu pot să o priponesc de prispa Cerului
pe care l-am îmbătat târziu, după multe rugi
cu câteva picături de ploaie amară...
Tu taci, Doamne?
mă las îmbrâncită de îngeri
într-un Paradis cu lumina stinsă.
001545
0