Poezie
Vecernie cu parfum de lumină
1 min lectură·
Mediu
Sunt tot aici,
nu știai?
tocmai îmi caut urma prin catacomba
îngerilor purtați de lumină.
mi-e teamă să respir cu ei,
m-aș putea lovi de lumina lor,
așa.. m-am prefăcut în aburul din ochii tăi
cerșind mâna ta cu gust de mare...
aș sta o veșnicie și încă o zi
mirosind cu ei lumina,
dar acum locuiesc cu două aripi
într-un copac pictat de umbra ta.
de atâta alb si liniște
se răstesc fulgii la mine
ei nu știu că mai am de născut
o viață din tine,
mă înghesui toată
într-o vocală ce cuprinde cerul,
toate cuvintele plâng cu mine
mă lași să mor încet...
ca un tribut adus femeilor din tine,
eu sunt zeița ce ți-a dat tămâia
călcând nisipul de pe marginea
râului cununat cu iarba.
am plecat să-mi duc aripile
la vecernia cu parfum de lumină,
goală cu pântecele
imens de copilul din mine..
011.817
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana bolba
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana bolba. “Vecernie cu parfum de lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-bolba/poezie/165206/vecernie-cu-parfum-de-luminaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"goală cu pântecele
imens de copilul din mine.. \"
parcă simt zvâcnind copilul de bucuria gândului că nu-l voi naște niciodată, că va sta în siguranța pântecelui, că nu va trebui să crească...
încântată și mulțumind pentru acest gând,
Elena
P.S. ți-au scăpat câteva diacritice :)