Recurs la sinceritate

Tăcută amiaza se mută într-un ochi Prea devreme pentru a ierta Prea târziu pentru a duce lumina Cade rând pe rând câte un raft Dincolo de pereții albi O să le ascut teama de a nu fi oameni Eu, cea mai frumoasa libelulă de pe strada mea. M-am plictisit de convalescenta asta Ca de un obraz mereu pălmuit gratis Hai să ne facem socotelile pe tavă Dispar treptat toți aburii cu care m-ai îmbătat Uite, curcubeul și-a lăsat sufletul de pomană munților Așa vor învăța să umble cu toate rădăcinile după ei E târziu iubite, Va trebui să ne lăsăm umerii la culcare Și să ne privim goi Din resturile întâmplării cu noi O să-ți pictez vitralii peste umbră.