Jurnal
Pur si simplu
1 min lectură·
Mediu
Cum știi,
stau și aștept clipa
fără de care veșnicia
sufletului meu ar rămâne
fără culoare.
De ceva timp
nu dau socoteală decât mâinilor tale,
degetele cu gust de ierburi se scurg
ușor peste ochii mei,
tu știi,
atunci când te chem
se întâmplă că se deschide cerul
și nasc din nou
nevoia de tine.
Dans nebun
în ploaia ce cade pe mal,
unde ne sunt aripile?
033888
0
mi-ai adus aminte de acel Azi instinctual al gnosticilor , te identific toata intoarsa la culori , dand socoteala incoace si-ncolo , obosita parca , poeta scriind aici o semi-denie , proclamandu-te vicedemiurg in acostarea aripilor.. si daca le vezi zboara , zburati , am sa zbor si eu , cu senzorialul tot ,
cu drag mare mare mare mare ,
un pitic mic-mic-mic mic de tot