Ioana Bogdan

Mi-ai făcut un cadou în seara asta. Deși, voba cuiva, sunt cam mulți de \"te iubesc\", naturalețea poeziei nu lasă să se simtă lucrul ăsta. Aici parcă ești tu, foarte liberă și neîncorsetată de prețiozități. De bariere de toate felurile, fie ele și albe. Fără mănuși.

Rog corectează cu atenție FIECARE cuvânt și folosește diacritice.

Bine articulat textul, insa in ultimul pasaj ar trebui prelungita asteptarea mortii. Parca vine prea abrupt moartea, s-ar mai cere pregatita un pic. Asta e senzatia mea de prima lectura, nu inseamna ca am dreptate.

Rog corecteaza textul. Ai foarte multe greseli de ortografie. Gaseste-le si corecteaza. Si typo: cuvant/ semn de punctuatie/ spatiu. Tilurile nu se scriu cu majuscule (vezi lista principala de texte deja postate). Multumesc

Suspectez ca Hose a luat o poezie de pe atelier, i-a scos punctuatia si i-a dat o forma cat de cat. Sau a deschis jurnalul si a dat copy paste. Da nu s-a facut inca o regula sa nu-ti placa poeziile de atelier.


In fine, sunt doua versuri care se retin - \"… Dumnezeu va merge spre mine/ să-mi aducă o floare\" . Poate spre asta tinde Hose, spre sugestia detaliului modic (titlul, de exemplu), discurs ultrasimplificat, cine stie. Per ansamblu, mi-a placut, chiar daca e experiment. Il inteleg pe Florin.

Petru,

Cand dai o stea (galbena, ca rosie apare numai daca textul e recomandat de editorii rautaciosi), trebuie sa te explici. Alteori (cazul de fata) te explici, chiar daca nu te intreaba nimeni nimic. Dupa ce te explici, incepi sa ai emotii ca daca opera ta critica ajunge in plan secund si autorul criticat iese in fata. Fapt pentru care eu multumesc ca ne-ai adus in prim plan atat pe mine, cat si pe autorul comentat.

E usor sa vii sa spui aici nu-mi place, pentru ca... La \"si asta era semnul\" se asteapta intr-adevar o rasturnare de situatie. Dar e un reflex conditionat. Al tau, al cititorului. Pe care autorul il evita, pentru ca el vrea sa fie original. Si de-asta nu se intampla ceva iesit din comun, nu apar strigoi, nu se surpa groapa. Justificarea ta nu tine.

Citeste: \"și ăsta era semnul ca sa coboare sicriul\"

Eu nu-l felicit pe Hose, nici nu ne cunoastem, dar ii multumesc ca mai vine si mai lasa cate un text bun din cand in cand. Asta, de exemplu, e departe de a fi slab. Se joaca cu nervii nostri niste secvente biografice straine de noi. Parca ne-am inrudi cu ele acolo unde amintirile rasucesc cutite in burta.
Mai e un sentiment al dezradacinarii pe care il regasesc mereu in poeziile lui Hose Pablo si care cred eu ca arunca lumina peste versuri.

Nu stiu daca e caricatura, mai degraba o reproducere fina a realitatii. Fina prin observatia detasata, impersonala, prin exactitate. Pare un fragment de roman realist (din cele bune) poezia. Daca pui cap la cap versurile, obtii un tablou tulburator al vietii, suprinzand (surprinzator) ceva care i se opune: ritualul de trecere in nefiinta. Mi-a pacut cred din motivul asta. La care se adauga bucuria ca ai pus un text nou. E nou?

Bine ati venit!

Cateva recomandari: aveti optiunea \"poti edita acest text\". Acolo puteti face modificari/ corecturi. De exemplu: \"serviciu\" si nu \"servici\". Mult spor!

Te citesc si imi place ce citesc. Mult spor!

Maitre, chapeau! cum obisnuiam sa ne salutam intre noi, acum cativa ani, pe vremurile tineretii. Chiar vroiam sa-ti spun ca ai luat-o razna de prin strofa a doua. Am zis uite ca a luat-o si Anton pe aratura, una doua. Si cand colo, o adevarata lovitura de maestru. Magistral final!

Mi se par de neacceptat momentele prin care trece acum domnul Liviu Ioan Stoiciu, cu atat mai mult cu cat ele survin la nici doua saptamani dupa ce am cunoscut in dansul un om. De o mare sensibilitate si, foarte rar, de o mare franchete. Care-si cauta atent cuvintele tocmai pentru a nu minti. Nu asta trebuia sa fie solutia USR, daca-si dorea sa solutioneze ceva. Gestul USR e revoltator, jenant si gresit.

Doamna eseista Cristina,

Pe mine cel mai tare ma doare in articolul dumneavoastra, un comentariu din subsol in care spuneti ca n-ati cumparat revista \"Femeia\". Niciodata. Sa stiti ca in acea revista a existat o rubrica culturala unde si eu am scris cu mandrie o proza care se chema \"Mimi, Momo si Mumu\". De asemenea, existau acolo si alte rubrici unde ma semnam cu pseudonim, pentru ca mi-era jena. Acum, jena asta nu stiu la ce mi-a folosit. Cert e ca nu stie nimeni ce am facut eu la \"Femeia\". In orice caz, experienta mi-a prins bine pentru ca intr-o zi am citit ceva despre feminism si feminitate. Se spunea in articolul respectiv ca, daca vrei sa fii femeie, trebuie sa-i lasi in pace pe barbati si sa-ti vezi de tine. Adica sa fii feminina. Frumoasa. Inteleapta. Tanara. Vie. Si sa vezi cum intorc toate cuvintele capul dupa tine si se duc sa-si faca schimbare de sex.

In rest, articolul mi-a placut, e documentat, e pertinent. Nu e usor sa fii lingvist (eu nu prea sunt in domeniu). Dar inainte de grija pentru cuvinte, ar trebui sa existe grija fata de noi insene.

Mai mult de cinci, n-as putea nici eu sa-ti dau pe poezia asta. Penultima strofa e cam schioapa si din a doua lipseste un predicat (\"o sa te la pe tine\" Sa ce?).

Succes!

Bine ai venit!

As vrea sa cred ca nu intamplator fiecare vers se termina cu un pronume/ adjectiv pronominal. Si ca de asemenea, nu intamplator substantivul \"gandurile\" apare in doua locuri.

Abia la comentariul lui Adrian Firica am inceput sa-mi pun intrebari. Firica o cam coteste, nu e asa exact. Si dupa inca vreo zece comentarii, am realizat. Nu stiu daca asta inseamna ca ai fost tu bun, sau ca ma prind eu greu, dar oricum, mersi de portia de amuzament din dupa-amiaza asta!

Draga Victoria,

Mie mi se pare ca aici e o sigura strofa care se tot repeta. Vreau sa spun ca strofele seamana foarte bine intre ele. Cred ca e din cauza cliseelor - adica acele cuvinte, figuri de stil uzate in literatura (in literatura romana chiar pe la 1830).

Foarte frumoasa declaratie de dragoste, dar in poezie ar trebuie s-o spui altfel (mai voalat). Pentru ca poezia insasi e o declaratie de iubire.

Foarte eliptica de intamplari pozezia asta. Nimic nu se intampla pana la capat. Nici gesturile, nici senzatiile, nici oftaturile, nici intrebarile. E o jumatate de poezie care-si asteapta jumatatea.

Excelente versuri. Siguranta, muzicalitate, un stil deja format, o cunoastere a disponibilitatii cuvantului de a interactiona cu alte cuvinte si de a naste lumi. Bravo si pentru celelalte creatii (mai putin pentru \"Asta seara\") pe care le-am citit, dar n-am avut timpul sa le comentez.