Ioana Bogdan

Fac un test de steluta, daca apare, te rog nu te supara.

Uite ca nu mi-a luat steluta.

Ma alatur lui Pan, ai atins deja o estetica a uratilor :)), mie personal imi place - "literatura se scrie pe peretii budelor":))- dar ar trebui putin mai multa muzicalitate, e pacat de asocierea asta inedita de cuvinte. S-ar crea astfel o simetrie.

Multumesc, m-a emotionat micul haiku si felul tau daruitor de a fi; stiam eu ca ai ceva si pentru mine. Acum astept ceva pentru tine, cred ca a venit momentul sa depasesti criza prin care treci, care se simte prin cuvinte si sa te intorci la tine.

E o poezie noua? Ghici care sunt versurile care mi-au placut?
"Un trandafir albastru vorbeste neintrebat/ despre intoleranta la sporii de umbra". Mi s-au parut exceptionale.

Pana la urma observ ca orgoliile "oracaite" sunt in mod egal distribuite...Vad ca iti prieste linistea, departarea. Si ma bucura ca in zidul ghimpat tu ai vazut mangaieri (si nu invers. oare?).

Mie mi-au placut scrisorile doamnelor poetese. Au un iz de "old fashion". Curg frumos, nestingherite -cuvintele, parca prea nestingherite pentru un clasicism atat de pronuntat. Dar numai cuvintele.

(Eu m-as intreba aici daca doamnele, inteleg ceea ce inteleg si eu prin clasicism, dar ma intreb putin mai tarziu, acum n-am timp, sunt furata de graba hada a modernismului).


Mi-a mai placut ortografia impecabila. Desi daca m-as cazni un pic, as gasi si imperfectiuni. Una, doua, trei - nu multe. Cateva, doar sa ating. Piece touchee, piece jouee. Doar ca eu nu vad imperfectiunile pentru ca intentia mea nu este sa ma obosesc, ci sa am mintea limpede pentru editorialul lui Firica.

Sunt alaturi de Nexus.

Si ma bucur ne-efervescent, cu un picior in modernism, cu unul in clasicism, si cu capul in sus (ca flacarile) ca am cunoscut poezie.ro.

"...dar numai cativa din acestia recunosc o anumita femeie".

Numai pentru "cresele vindeau copii in rate" si pentru "amanarea" din final ar trebui sa te felicit. Ai inceput sa-ti problematizezi versurile, cantaresc mai greu d.p.d.v. ideatic. Daca nu poti sa-ti diversifici stilul, cum ti-a sugerat Alex, iar eu nu cred ca a venit inca timpul, atunci adanca, cum este aceasta.

Pentru mine sunt ok, toate poeziile tale. Vei vedea ca o schimbare a formei, va veni spontan, nu trebuie sa-ti fortezi imaginatia. Asa zic.

Asa e, am trait si eu orele acelea, golite de timp, ideea este interesanta, sa traiesti viata la nivel de eveniment, sa masori timpul in evenimente, oamenilor sa le conferi importanta d.p.d.v. evenimential, reducand universul la tot ce are omenesc in el si tot ce are palpabil: prezentul plus un viitor in care singura certitudine e moarte. Destul de sumbru, dar extrem de adevarat. O ora in care a murit un poet...

Poezia e trista desi eu stiu ca nu tristetea e dominanta aici, ci un fel de oboseala, dupa tot acest du-te, vino cotidian, o greata si o nemultumire care au radacini mult mai adanci. Reusita ultima strofa.

Iris, poezia e f. bine realizata, mi-a placut, stii ca te citesc in mod constant,
ma deramjeaza insa lipsa transparentei, exisa niste "gauri negre" in care cuvintele nu spun nimic. Acest "trebuia sa stii, trebuia" e o constatare care poate numai tie iti spune ceva, iar ca forma e doar un accesoriu, un accesoriu sarac. Ori accesoriile sarace nu mai au nici un rost, daca le asezi langa un vers rational, asa, ca al tau.

N-as vrea sa te deranjeze critica mea, nu este decat una constructiva. Si eu fac frecvente astfel de greseli. Poezia merita. Iar a doua strofa e exceptionala(modelul Sorescu e f. puternic -observ- la ora actuala)

Gustul copilariei corelat cu spatiul familiar al cofetariei- lingurite de inox si Amandine aliniate in platouri cu varfurile din crema ca niste chipiuri de soldati...Pe mine ma bantuie flash-uri de cofetarii cu nume de fata- Oana, Violeta, Dana...
Apreciez f. mult asocierea si nu numai asocierea, "cum"-ul in care ai spus-o.

Pentru ca tot il invoci pe Degeaba, aceasta poezie este scrisa in noul stil al distinsului nostru coleg, pentru care ma bucur deoarece e un caz de exceptie, (ca logos mai ales) si in plus, s-a framantat mult pana sa ajunga la o forma care sa-l reprezinte.

asa da

Draga Nic, tocmai asta e, eu nu prea mananc carne. Imi ajunge un editorial bun, vreo doua poezii reusite, plus una personala la dospit. Dar imi plac prajiturile si aici vad f. necesara existenta gainii cu oua. Gaina, trebuie sa fie si ea fericita, nu poti s-o tii doar cu malai. Ii dai un cocos, de exemplu. Asa ca, pana la urma, sunt de acord cu tine si sper sa nu te superi ca-mi lac prajiturile.

Draga Nicoleta,
Si eu am avut senzatia asta, mai ales in caminul studentesc. Doar ca eu nu prea aveam chef de vorba. Dimpotriva. De asta multa vreme am crezut ca in mine nu zace nici un taran.

Poate ca aveam dreptate. Sau poate tu ai dreptate dar ai vrut sa spui prin "taran", omul vulgar, primitiv, nealterat de societate.

"Taranismele" pe care le-ai enumerat, mie mi-s foarte dragi, pe mine doar ma supara cruzimea taranului cand e vorba de moarte, nastere, evenimentele capitale. N-am putut sa inteleg niciodata cum taie el linistit cocosul, dupa ce i-a dat graunte din palma atata vreme.
Eu nu stiu cine e celalalt din mine. Dar as vrea sa nu fie taranul.

Dar asta e problema mea. Problema ta e ca ai scris un editorial bun (eu l-as fi incadrat la "eseu") si m-ar bucura sa continui, prezenta feminina in materie de idee s-a diminuat simtitor in ultima vreme.

Adrian, nu asta am vrut sa spun. Interiorul adica "de ce"-ul si nu "cum"-ul. De ce astfel, si nu altcumva? Poate ca e o problema de gust. Poate ca locul privitorului din conserva nu e aici, printre ceilalti locuitori.

Iar ceea ce vezi tu dincolo e doar o problema de structura: iti lipseste filtrul roz prin care se zaresc imaginile citadine. De la bun inceput am avut sentimentul instrainarii, al detasarii de decor, atunci cand te-am citit.

Asta e tot. Si nu e nimic neinregula. E doar altceva. Tu vei scrie potrivit inspiratiei tale, eu am facut doar o remarca.

Daca este vorba de stil si daca, in calitate de receptor al transferului estetic inlesnit de transparenta geamurilor tramvaiului 34 - cu care sunt perfect de acord ca unitate de masura pentru cultura, as fi intrebata ce vad eu dincolo, atunci as raspunde "Bucurestiul".

Pentru ca pe mine ma intereseza ce este in tramvai si nu dincolo de geamuri. Pierderea valorilor la nivel de individ -cum da el din coate sa ajunga in fata, cum isi sufla nasul cu ambalajul de merdenele sau cum se isi varsa nervii pe vecinul de pe scaun.

Eu stiu ca intre transparenta ferestrelor si individul aflat in mers e o legatura uriasa. Dar pana la geamuri eu as arunca o privire prin conserva sa vad daca nu cumva am confundat tramvaiul. Daca nu cumva ei vad altfel, ceva ce poate le place. Si daca nu cumva n-ar trebui sa schimb traseul.

Este doar o completare, este problema ta viziunea, dar m-ar bucura sa te opresti mai mult si asupra "interioarelor". Sper ca nu te deranjeaza, deoarece eu m-am decretat deja un cititor fidel.

Domnule Adrian

Descopar ca editorialele dumitale sunt altceva, si nu sunt nici culturale, nici politice, nu sunt nici sociale, ci vorbesc doar cate putin din toate avand mare, mare grija sa se ascunda sub umbrela unui cuvant precum branza sau DoDesKaDen, deoarece sentimentul tinut la adapost este scarba, greata sau chiar absurdul, iar atitudinea gazetareasca este una zeflemista.

Replica scrisorii merita toata atentia. Nu vreau sa discut ideile, cu gust de varza si miros de branza. Am inteles ca parcurgi un traseu care se reia la nesfarsit, dar vorba lui Camus, daca tot am vorbit de absurd, "trebuie sa ni-l imaginam pe Sisif fericit", nu-i asa, "de vazut ce se poate face cu acest autdoor".

Ce m-a atras este caderea mondei pe care ai surprins-o intr-un fel, cum eu nu am mai vazut. Sa privesti una din fete este o realitate care apartine viziunii in plan. Succesiunea nesfarsita a fetelor, privirea in spatiu, este insa legata de realitate.

Iti urez bun venit si te rog sa mai scrii Editoriale.

Draga Perseu,

Eu ti-am spus ca am luat notite.
Nu cunosc citate, dar memoria nu ma inseala si poti verifica ceea ce iti spun.

1. primul atac a venit de la prietenul_necunoscut pe Forum, in care "cativa intelectuali" erau acuzati ca au tinut-o in brate pe Julietta "pentru un loc in fata"
i
2. acest "loc in fata" a fost scanteia, deoarece cei vizati aveau, oricum, prin valoarea lor, un loc in fata.

3.apoi, atacuri, de ambele parti, mi se pare si firesc sa ripostezi, la un moment dat tacerea poate insemna incuviintare.

4. te rog sa analizezi cu grija textele Costel/Nexus si Prietenul de pe Forum si ai sa vezi o diferenta:

A. Costel/Nexus folosesc metafore(vezi citatul pe care l-ai dat), insinuari, ironii, satire (vezi proza lui Dodu despre intelectuali)

B. prietenul foloseste cuvantul cu denotatia lui, precum "nesimtit" si poate si altele, recunosc ca altul nu-mi aduc aminte. La ele se adauga si figuri de stil, de tipul imaginii cu musca care bazaie si Prietenul se intreba (parca) in jurul cui (aici mi s-a parut ca limitele au fost depasite, cuvintle pot avea legatura cu "pliciul" tau)

5. Agresivitatea grupului C/N a crescut pe masura ce se cerea imperios sa se apere, iar nervii cedau, pe cand atitudinea prietenului a fost agresiva de la inceput.

Te rog sa analizezi cele de mai sus. De asemenea te rog sa analizezi si ceea ce au de spus d.p.d.v. literar cei implicati.

Imi cer scuze ca nu am venit cu citate clare. Doresc sa ajunga cat mai curand acest text, pe site. Daca se cere, voi veni.