Ioana Bogdan

Sunt citate, 100%.

Vezi ce simplu este sa spui ce simti de fapt? Si ce usor e? Si cum nu te gandesti la rime, ci esti doar tu? Ce exemplu sa dau mai bun decat versurile tale, ca poezia este sinceritate? Mai mult decat sensibilitate, mai mult decat imagini superbe. Si ca avem nevoie din ce in ce mai mult de ea, nu intamplator, ci de fiecare data cand ipocrizia ni se pare de netolerat..

Telepatie, draga mea. Nu am vazut comentariul tau. Au aparut in acelasi timp. Ceea ce ma bucura. Eu te citesc mereu, adica incerc sa nu scap din ceea ce scri.

Draga Ama,

Ma uimesti de fiecare data. Metaforele complicate, gandite prea mult, se clarifica ajungand atat de simple la sfarsit, se limpezesc gradat, ca intr-o operatie de de descompunere a culorilor -violet minus rosu egal albastru, mie imi lipseste o rana. Superb.

Te rog corecteaza :

\"serviciu\" in loc de \"servici\"
\"filosofie\" in loc de \"filozofie\"
\"auzi\" in loc de \"auzii\"
\"ț\" acolo unde folosesti \"tz\"

Ideea, acel sentiment - \"L\'ennui\"- care urmareste personajul sunt bine exploatate. Cateva clisee poate decupate din prozele de larg consum - picioarele lungi, ochii verzi, \"sa stii ca te iubesc, totusi\". de ce \"totusi\"? poti spune, in realitate, cuiva, asta, dupa o relatie de trei ani? trebuie s-o faci plauzibila. sau daca afirmi asta, urmeaza intrebarile ei, suspiciunile si nu topaitul bucuros pana in bratele barbatului...In sfarsit, asta cred eu. Dar e un stil pe care il stapanesti destul de bine.

Poesis,

Vad ca chat-ul nu m-a lasat sa-ti raspund. M-am gandit imediat la Muntele Vrajit, Coelho. Nu stiu daca imaginile (Marea Moarta viseaza ingeri) are la fel de multa greutate, are aceeasi forta ca finalul. Finalul cred eu ca este realizarea. Undeva se rupe crescendo-ul care nu trebuia sa se rupa. Se frange undeva. Cred ca in ultimul vers, strofa 2, in care versul resimte incurcarea ta si respinge artificiul. \"Pe sub lespedea mortilor grea\" - renunta la vers si incearca ceva asemanator cu:

cine a surpat gradinile de cu noapte
si prin aerul rar de rasarit radea,
mazgalindu-mi tacerea colibei cu flori
de pacat si de hula,
cine apasa,
cine e grea?...

Mythos-ul e biblic. Ai si religie si povestire. De aceea nu te astepta la acelasi impact pe care il are poezia de idei, sau cea de sentimente, acolo unde se vorbeste despre totul si despre nimic. Cu atat mai mult cu cat nu este o legenda prea cunoscuta.

Ama,

Greseala e a mea pentru ca nu ti-am recunoscut pseudonimul de autor. Eu am retinut Ama. Si nu stiu de ce Edo si nu Ada...Asa ca am rascolit toata pagina de autori in cautarea numelui Amaradamin.... Nu stiam cine imi vorbeste. Am pierdut atunci ocazia sa te felicit in direct. O mai fac o data, acum, deoarece e o poezie care si mie mi-a placut, ca toate poeziile tale care aduc ceva nou, o sensibilitate foarte aproape de cea a sud americanilor..

O poezie clara, simpla si foarte frumoasa, intr-un stil unic pe poezie.ro. Asa cum trebuie sa fie o poezie. Inspirat ai rimat \"tusti\" cu \"pusti\", dar mie mi-a placut imaginea devenirii omului ca specie, apoi a omului ca fiinta - \"m-am ridicat sprijinindu-mă pe coate, indreptându-mă de spate\"

Eeeei, draga Nexus, draga Nexus....

Draga Adrian,

Eu am inteles doar ca \"cine iubeste si lasa, D-zeu sa-i dea pedeapsa\". Am mai inteles ca tu ai fost foarte fericit si noi foarte invidiosi, deoarece tie ti-au cazut ochelarii si noua nu. Si pentru ca legea Pruteanu e o nemernica si noi nu.
De fapt, tin sa-ti multumesc pentru dedicatie, de emotie, eu am uitat sa-ti multumesc si am mai uitat pentru ca stau de vorba cu Pan care citeste cu voce tare din Dictionarul de Simboluri, ce vrea sa zica Firica cu boieri, balci si taraisu\'.

Nu stiu de ce tu fluieri si pe cine si de ce.

Am auzit ca au la APACA. Foarte reusite, de export, fabricate in Romania cu î din a. Grabeste-te incet!

Eu sunt pentru aceasta lege, Adrian. Cu orice risc. Atunci cand voi plati prima amenda, crezi ca am sa ma revolt? Cum sa ma revolt impotriva legii? Nu te poti ridica impotriva unei legi din tara ta. Nu suport microbistii care isi injura echipa favorita atunci cand pierde. Ce importanta are ca a pierdut, va castiga, va veni o vreme cand sigur, dar sigur va castiga! Suntem cei mai buni!

Bineinteles ca e hilar. Prostul pana nu-i fudul...Dar nu e chiar asa. Acest \"suntem cei mai buni\", cand nu suntem deloc, implica o demagogie foarte fina, dar extrem de pozitiva. Nu vreau sa vin cu exemplul francezilor.

Insist pe \"scopul care scuza mijloacele\" atunci cand numai e nimic de facut. Si nu prea mai e, Adrian. Deoarece reforma limbii nu e reforma la malai si tarate. Limba e legata direct de mentalitate, de social, de cultura, de astre, de nastere, de moarte. Scriem bine numai in limba materna si nu in alta limba. Limba, cuvantul...sunt motorul, iar oamenii stiu atat de putin asta.

Tu vorbesti de pierderea libertatii, de pierderea pasului cu spiritul vremii - anglicismele...Fii linistit, niciodata nu vom tine pasul, chiar de-ar fi sa vorbim 100% engleza britanica. Insa, insa, o lege ca asta, un palmier in intersectia din Romana, o nebunie, o scuturare, ceva dement ne poate arunca intr-o loterie de pe urma careia ne putem imbogati, sau nu.

Asta este. Legea Pruteanu e un risc pe care trebuie sa ni-l asumam. Iar reactiile survenite – gluma, necaz, revolta, resemnare- sunt firesti, pentru ca e vorba de fiinta noastra, pana la urma.

Superb, inca o data.

Mai putina poezie, exista imagini, dar vizualizezi aici prea chirurgical, ca intr-un decupaj. Un pic cam rece, cam detasat, cam disparate strofele. Ultima -remarcabila.

Da, surprinzi de fiecare data pentru ca incerci sa-ti definesti un stil care devine incet incet stilul aglomerarii de stiluri...Ai inceput suprarealist si ai sfarsit...incantator, original.

Contrar lui Degeaba sustin ultima parte care mi se pare remarcabila ca sinceritate a discursului, ca autenticitate, ca o continuare fireasca- o deschidere a sensurilor incifrate in prima parte. Deschidere totala pana la urma, revarsata in simplitatea unei cani cu apa \"intinsa de mama\". Superb.

p.s. felicitari pentru premiul obtinut la concurs. in acelasi \"stil\", alta surpriza.

Ama, te felicit, stii tu de ce.

Superb. Iti place fotografia, Ama? Imi inchipui acest loc unde \"ar putea sa fie\", ca un timp care \"ar fi putut fi\". Imi place delicatetea si fragilitatea versurilor tale. Te urmaresc.

Dupa lupte seculare care au durat cateva luni, in sfarsit, ti-a reusit! Eu as renunta la ultimul vers.

Anaiss, era o poezie care suna cam asa, nu-mi amintesc autorul:
\"Cine sunt eu?/ Intreaba-ti muntii/ Cine sunt eu? Asculta-ti izvoarele/.../ Al tau sunt patrie /dintotdeauna.
Te rog sa nu te superi pe mine, poezia ta nu suporta comparatia...Sunt doar reminescente ale trecutului de care, incet-incet, trebuie sa facem abtractie.

S-a pierdut cred comentariul. Spuneam ca nu am auzit de expresia \"in valma\" si te rugam sa fii mai original putin, intrucat figurile de stil folosite sunt destul de uzate.

Foarte frumos Ama. Unii ar spune ca e trist poate. E trist si frumos, desi mie nici trist nu mi se pare, asa cum spui, \"nimic mai frumos decat acest aproape doliu\" al tau...