Ioana Barac Grigore

la aceasta nu voi scrie prea mult pentru ca e anacronica--adica, eclipsa nu mai e, eveniment ceresc unic-pa! iar la paris ajung doar in toamna, in tranzit, cu cocosul zburand deasupra observatorului. adica, mov si alb, bineinteles. ma refer la cel al celui cu 6 in loc de 5 care ne priveste din propria-i rama. adica, secretul placerii cinstite privita de deasupra. adica, spre sau din punctul cu pricina, calculand gravitatia in metru anti. atentie la zecimale! adica, la secretul efectului--doar o dată într-o generație.

felicitari!

ioana

pe cubitus rubikus, ca nu ma culc in dimineata asta! Caesar, mi-ai facut-o! o sa visez de cenusile sacrificatilor de peste mare, in voie, sub pilota-pilotae si sotul pilat-pilotul, cum isi ling cucuiele in liniste (vezi marea coaja), caci asa a fost lasat. inca vreo doua de-astea si ma dau de-a dura prin lucarna in lucerna spre vera ikon spre cruz, ubi sunt parentes nostri, inca pe putin vreo saptamana de aici spre incolo. oricum, era suficient de complicat, nu trebuia sa te mai duci si la scoala. uite ce-mi faci! si mai vrei si comentarii...!
perla de perla, scoica de cocos, adu-mi barabbarosul!

ioana

fara prezent, fara memorie, cu un viitor in amanare... marca sigura pe plicul inefabil cu adresa precisa. sau nu?

colita mai ceva decat capul de bour. rar si scump. felicitari!
ioana

Stamate, daca nu mi-ar placea poezia, ti-as pune intrebarea: dar cu calul ce-ai avut? asa nesaturat de imuabil cum e... si aiurit de cap pe hipodromul desfundat. gandeste-te si tu! mai e si ambitios. si mov si baroccoco. plus neorealist si suprarealist. vad ca si postmodernist. se presupune ca si manierist... oare sa fie el o metafora a artei universale a omenirii si a altor planete cu, poate, mai multi artisti...? ma intrebam eu retoric, dandu-ti o idee...
da frumos. nu pot zice nu. din ce in ce mai bine...

ioana

sa inteleg ca aceasta poezie de debut ai scris-o direct pe site?! curat katharsis, anyway.. de ce am senzatia ca parca esti in probe de microfon? nu stiu daca astept raspuns. dar astept comm lui adr an, la ultima. pana la urma care a fost mijlocul de locomotie de la poem cargtarescu? rolele?
foarte reusite poezii. din ce in ce mai bine.

io

nu este recomandat sa citesti comentariile, dar in peruzele \"n-am incredere\" niciodata, asa ca imi permit sa fiu obiectiva: tot placut, tot mult, toata am inteles-o si astept si eu. s-o vad. cu profunzimile m-am descurcat. mai ales ca il cunosc pe rocco (si pe surorile sale). stii ca nu l-a gasit pana la urma...?! dus a fost. corect gramatical este sa scoti un \"i\" din randul 2.
ioana

ioana barac: cred ca trebuie sa-ti dau adresa..^%)*&^(

wow! mute


pampam

Florin, referitor la textul lui Viorel, conversatia dintre mama si fiu mi se pare mai mult decat fireasca atunci cand mama nu cunoaste starea civila a fiului si invers (subiect de film European, lung metraj, bun de trestie). Mai mult, problema “strainului” in literatura, si nu numai, se duce si mai devreme de XIX, XX, asa ca rezolvarea este clasica, deci acceptabila (aminteste-ti ca postmodernismul este, de fapt, o intoarcere la valorile si simbolurile clasice, pe alte cai decat cele clasice). Mai mult, intuiesc ca in text s-a dorit respectarea adevarului istoric. Ma gandesc ca daca s-ar fi oprit acolo unde doreai tu, ar mai fi fost nevoie de un intermezzo pana la “urmeaza”. N-am inteles prea bine cum e cu angajarea secretarului, chiar daca era re:ijb, si, ca atare, nu comentez. Sper sa nu ma conving ca ma reprezinta si pe mine religia ta. Iti dai seama ce-ar fi atunci?! Ar trebui sa ne comentam comentariile prin subsolurile altora. Ca acum… Asa ca, scuze, Viorel!

Florin, am recitit cu atentie textul lui Viorel, am urmarit subiectul, tema si ce se mai urmareste intr-un text literar si nu mi s-a parut ca ar avea un subiect ratat. dimpotriva. deschide larg un \"urmeaza\" delicios. m-ar interesa punctul tau de vedere.

ioana

a venit. vara? a trecut primavara? o ars. poetica? rascoapta la soare? fara. sudoare? se decanteaza poezia? femeie. iluzia. limba sepie. limba. colorata. magie? totul e. tot ce e. des. facut poezie.

oare unde este mica fabula? mi-o poti trimite?

ioana

Excelent! Fabulos! Contagios!
cum iti mai scriam, sunt intr-o continua uimire citindu-te. ma tot intreb de unde le scoti? sa stii ca tin aproape de tot... vino repede cu \"urmeaza\"! nu-i asa ca subtitlul va fi \"Laura si Mircea se intoarce?\". Am ghicit, nu?
sincere felicitari si, bineinteles, la multi ani, Ioanid!!!

Ioana, fideaua ta admiratoare (una dintre ele...)

Viorel, stelele au venit dupa, ca niste lumanari pe colac. as mai publica--doar ca sa ma fac de ras, nu de-alta--dar am promis ca n-o mai fac si incerc sa ma tin de promisiune. asa sunt eu, simpatica--las loc de manifestare, ca tare ma umflasem in melodii unice. dar, cum ma mananca in palmi si creiere, am facut cerere oficiala pentru o clona, adica sa public sub alt nume, ca si cum as fi altcineva, altcandva, vreodata. astept sedinta, rezolutia, sentinta, condamnarea si disectia. inca mai am curiozitatea sa-mi privesc organele \"de sus\".

ioana

superpoezie, viorel! mi-a placut la nebunie. am citit-o cu mare curiozitate ceea ce e bine. la mai multe idei noi si interesante, fie ca sunt in poezie sau proza!

ioana

ascunderea in oua este cea mai sigura, chiar daca pare coaja de ou subtire. in oua, in pozitia fatului, incovrigat pe ombilic, sugand vise si polen din gradina radacinilor de canal. alergiile sunt la mare pret. hrana de noapte cu alergii pana te mananca pielea si carnea si sangele si oasele. alergii netratate pe scalpul memoriei. in ou cuibul nu conteaza de cuc de strut sau de sarpe. de dinozaur sau om. placenta te tine. un timp. apoi te scuipa in polen si vis. iarba creste neingradit pe buzele pamantului, pe limba lui de ceara ascunsa razei. in oua e cel mai bine

Florian, sinopsisul tau este minunat. minunat. am citit si textul de ieri. si acela e bun. nu stiu cum era initial--probabil, mai dur in exprimare, presupun, dar mi-a placut.

aceasta inutila coborare fortata si tarare a ingerului cu capul de toate mineralele, revolta disectiei ci nu a disecatului, in absurda lumina albastra a salonului operator, iar tu-poetul, in mijloc, dar pe margine, prea inger ca sa-l nu=l vrei salvat, prea chirurg ca sa-l nu-l diseci si tu alaturi de ceilalti, pentru binele si viitorul stiintifico-fictional al omenirii.

dar, nu-ti fa probleme. meseria ingerilor a fost intotdeauna aceea de a sta pe umarul lor, la adapost. probabil ca isi asuma greutatea carnurilor si a sangelui.

morala este ca figurantii au intotdeauna de castigat si regizorul-- intotdeauna dreptate. dixit

satira reusita a lumii cinematografului, a imaginii.

ioana

mie imi place. este sprintara si optimista. dinamizeaza.

\"sa-ti cumpar toate prostiile de la avon
in fiecare zi sa te vad machiata
(uite pentru tine fac si reclama mascata)\"

interesanta aceasta dubla imagine a constientizarii in fata receptorului (versurile de mai sus): poet indragostit/poet care scrie despre dragostea lui.

apoi, fara legatura cu ceva anume sau nimic, e ca si cum ar veni un canibal la tine si-ar vrea sa te manance, nu te mananca dar pan\' la urma numai te gateste. risipa inutila.

ioana

asteptam cu interes un nou poem si iata-l! la fel de minunat ca si priele doua. nu cred ca are importanta pentru tine, dar esti unul dintre preferatii mei. te mai astept, cu alte noi poeme. felicitari.

ioana

daca nu ar fi un asa mare efort, poate m-as apuca de emis si de scris, dar pe aici incepe sezonul marilor ploi iar grandoarea spectacolului este de neimaginat--furtuni, lucruri adevarate, nu ipoteze si ipotenuze si prostii. abia astept sa dea cu niste uragane pe plaja. si nu mai ranji la mine, ca ai dinti de lapte. albi. este important sa te stiu aproape.

io

Adrian, abordarea ta ma imi da fiori. Oare de ce? Poate pentru ca din ce scrii mai sus te percep ca pe o persoana de necompromis sau ca pe cineva fara greseala? Se prea poate Eu nu ma pot lauda cu asa ceva. Mai am scapari, ca absoult toti oamenii, mai putin tu, cei decedati, ce nenascuti si cativa sfinti (de care tot nu sunt sigura, pana nu vad, chiar daca am citit despre). Ma refer la scapari de ordin lingvistic, cu toate ca incerc sa ma controlez si sa ma corectez cat pot de mult, mai ales cand ceea ce scriu este pentru aratat, nu pentru tinut in sertar, trimis unui prieten fara pretentii de critic literar, sau aruncat la cos. De fapt, si scenariul de film este tot o comunicare de tip audio-vizual. Chiar daca este un text scris, ci nu unul vorbit, cantat sau aratat. Banuiesc ca te refereai la comunicare audio-vizuala, mai pe scurt CAV. Eu, de ex, am terminat CAV la UNATC, asa ca, in principiu, si nu in prejudecata, stiu despre ce este vorba. Imi permit sa te contrazic: si sunetul ramane, si imaginea ramane, nu numai ‘scripta’. Lucrand in televiziune niste ani, cunosc si impactul manipulator si in masa al acestor tipuri de texte. Dar lucrand pentru o televiziune culturala, si nu una comerciala, mi-am permis sa respect deontologia profesionala si sa-mi urmez traseele neuronale sapate in creier in cei 7 ani de acasa. Iti propuneam sa-mi scrii tocmai pentru ca acest tip de corespondenta sa nu apara intr-un loc unde nu ar trebui sa se afle, adica in subsolul unei poezii, dar—probabil—am fost inteleasa gresit. Este interesant, totusi, faptul ca ai refuzat—si tu ca si mine esti un iubitor al replicii si n-ar fi fost chiar un capat de tara sa faci un bine cuiva care te ruga ceva. Mai ales daca nu-ti era teama de a te compromite. Mai mult, ar fi ramas o conversatie particulara care n-ar fi plictisit pe nimeni. Ce am tot incercat eu, de fapt, in ultimul timp, este sa inteleg motivatiile sociologice si metodele unui anumit tip PR, modulele folosite si care era situatia de ciza care au generat necesitatea acestuia. Tu pareai a fi la curent cu anumite amanunte. Acum, insa, ma gandesc ca poate acesta este doar stilul tau de a scrie—aluziv si in coada de peste si, de fapt, nu te pricepi deloc la module de comunicare si alte stiinte care tin de manipularea maselor. Curiozitatea mea era de ordin sociologic, nu de alta natura. Spre deosebire de tine, eu gresesc, dar nu am prea multe de pierdut--asa ca pot spune ca ne aflam cumva tot cam pe-acolo--si, de cele mai multe ori, masurile mele de precautie sunt luate pentru a nu face rau in jurul meu; la mine ma gandesc mai putin; recunosc ca am o doza de fatalism care ma face sa procedez asa, sau imi lipseste instinctul de conservare). Oricum, intentia mea absolut serioasa este sa scriu o lucrare despre ‘manipularea din intamplare’ si m-ar interesa orice amanunt care crezi ca m-ar putea ajuta. Dealtfel, ma adresez tuturor celor care citesc acest comentariu la o poezie politica—iata si legatura tematica pe care mi-o doream: poezie-politica-mainipulare-imagine-entropie, asa cum ii sta bine omului de bine.