Ioana Barac Grigore

...relax! o sa o rog pe carmen sa-ti mai puna si tie stele, ca pe vremuri.
serios! nu te mai enerva si tu atat...! are rost? nu! ma supara ce spui tu? nu! ma afecteaza in vreun fel? nu! de ce nu ma afecteaza...!? raspunsul are vreo importanta? nu!
daca vreau sa mai treci sa ma citesti? de ce nu?!

claudiu, tu nu ma urasti, sper... s-a schimbat ceva de la ultimul tau comenatariu la poemele mele? am inceput sa scriu prost? te intreb pentru ca sesizez o ironie pe care nu cred ca o merit chiar deloc. daca e ceva ce te deranjeaza, sunt aici, comunicam, rezolvam.

nu, acel \"afis\" nu era o gluma, cum nu era nici \"comenteaza-ma sa te comentez\". era exact ce stii ca era. un fel de pact cavaleresc prin care ar fi trebuit sa incercam sa eradicam tocmai acest lucru. am fost extrem de clara atunci. eu nu glumesc cand promit, sunt un om matur.

considera prima strofa proza si a doua poezie! multumesc pt opinie. incantata ca-ti place. e bine ca esti, deja, recompensat.

revin maine cred cu raspunsuri ample si plictisitoare, pentru toti si fiecare.

cine cui ii zicea \"pui pariu?\"
dan...
merge prea mult in caricatura...

imi place poezia, mai putin ultimele 3 versuri. este fireasca, pamanteana, imi povesteste ceva...

tu chiar te-ai tinut de cuvant. stii pentru ce iti multumesc, in primul rand?! ca AI RABDARE sa citesti fiecare cuvant si rand, ca ai observat ritualul (nu era o greseala, nu salamul il pusesem in congelator, lavinia), ca ai descifrat marele mister al sacrificarii si, mai ales, pentru ca ai observat contra-arderea, criogenarea. sunt convisa ca acum pare mai simplu de digerat poemul, doar ca cititorii, avizi de anecdotic, se asteptau sa povestesc ce a urmat dupa piesa de teatru... :) wrong!!!

multumesc pt sustinere.

iti cam rasfeti cititorii, dan. vorba unui comentator al tau: iti statea bine indragostit (sa-mi indici di mie o poema de dragoste de-a ta ca sunt tare curioasa :), dar iti sta bine si in calcatura tare \"haz de necaz\". nu cred ca sunt in mood de umor negru, asa ca poate nu percutez exact. incerc: prima strofa imi aminteste de noaptea in care s-au dat rezultatele la examenul de fac. cred ca eram cam in aceeasi stare cu autorul. imi place gerunziul si lava din final, care se duce la a doua, in fonta rosie, moale, incandescenta, atentie! nu pune mana! apoi cautarea, intalnirea, regasirea, despartirea sunt bine structurate. poate as fi avut nevoie de mai mult suspans; facutul cu ochiul duce in derizoriu, ca si versul finalul, nu imi serveste, e prea mult sau prea putin. cred ca as fi preferat o pierdere, o confuzie de sensuri, o ratacire...
antepenultima este foarte misto, penultima nu exista. te joci cu tabu-ul mult prea vizibil, la final. poate prea mult haz...
le-as pastra pe primele 4, cu alt fel de final.

dar nici de explicat nu vei mai putea un timp, pentru ca luam o pauza la poemul asta. nu ramasese ca aveai de pus un com la \"baby, iti dedic un claxon de cartarescu\"?!
carmen, amanam steaua, ca iar iese urat si sunt satula deja...

redeschid, dupa un dus rece

cum mai spuneam, salut astfel de interviuri pe site, portrete de artisti valorosi si opera lor. cred ca spre aceasta zona va trebui sa se indrepte agonia, catre cultivarea si rafinarea gustului estetic.
pui intrebari inteligente, adrian, care trag dupa sine raspunsuri cu miez, interesante. ai fi bun ca reporter tv, pe teren. poate ar fi bine sa-l traduci (interviul) si sa-l pui si pe una dintre paginile straine ale agoniei. sunt pentru iesirea in lume a artei romanesti.
ar fi bine sa postezi si cateva imagini cu arta autorului, daca ai permisiunea.
apoi, revino la forma textului. vezi cum paginezi ca sa-ti iasa din haos eseul.
cand termini revin cu stea.

carmen visalon, cam ce parerea ai despre acest articol? poate imi faci favoarea sa-ti arunci un ochi pe el. multumesc!

costin, in fiecare zi il tai, omule. iar si iar. stiam ca ti-a placut. imi place cand iti place...

lavinia, ma bucur mult ca mi-ai lasat semn. n-am gasit dezacordul ala de care vorbeai. o fi pe undeva... e ceva de capul textului. nu te lasa pacalita de un dezacord. :)

adrian, am citit interviul tau. bun tare in fond, de rectificat in forma. vin sa te onorez cu prezenta-mi. ma bucur ca se mai intampla astfel de proiecte pe agonia. le salut!

carmen, stiam ca n-o sa ma lasi sa mananc singura dihai manzul. este, dupa cum vezi si afirmi, o instalatie ecvestra. soclul il bag la desert ca sa o fac si paratextuala. astept steaua! :)

ionut, iti multumesc. nu este o ironie la adresa cuiva, dar este cu certitudine si o ironie. nu mai mananc demult manz. acum am trecut la oameni...

costin, discutiile particulare cu carmen sau altcineva le porti pe alt canal. nu vreau hits pe nedrept... :)

va voi raspunde la toti, pe larg, curand. pana atunci doar ma uimeste unanimitatea asta la cititorii mei. cred ca devin previzibila.
andu, am inteles, in sfarsit, si promit ca va fi asa cum trebuie.

sper sa fii la fel de sincer cum am fost eu acum niste zile cu tine...
apreciez gestul facut pentru carmen. tu chiar esti un cavaler (cred ca nu te fac de ras printre prieteni...)

carmen nu va pleca nicaieri. va ramane. ea face destule pentru prieteni. este o altruista. vina ei cea mare este increderea in utopii, precum utopia \"o lume perfecta\". este incredibil cat de mult poate sa-i pese de voi! :(

alina, andu, ma bucur ca va gasesc impreuna aici. data viitoare voi scrie una cu un scenariu de care sa nu fie pacat, dar si cu o pojghita de geniu suflata peste el... va apreciz pe amandoi, sunteti poeti buni, si ma bucur ca ma cititi si ma apreciati (indiferent cum). va mai astept.

roxana, carmen, am stat sa ma gandesc daca sa incadrez textul la poezie sau proza. recunosc, este destul de sec, chiar prozaic. poate ar fi trebuit sa fie proza. pana la urma, chiar nu conteaza... imi pare rau ca nu exista sectiunea \"text literar\" ca sa fiu sigura ca nu gresesc.
roxana, va trebui sa inteleg ce ai vrut sa spui. oricum, ma bucur ca ma cititi.

va mai astept

nu am inteles

si pentru tot. il pastrez si pe print, il eliberez pe zeu. :)

multumesc iar!

este anotimpul miniaturilor vad. economia inaintea iernii este la moda. cand iesi din anotimpuri, chiar nu mai conteaza altceva decat acustica. foarte bine marcat.
\"cand eram mic\" presupune ca acum esti mare. ceva e putred aici. cred ca ar trebui schimbat ceva. este poem de stea, nu ma indoiesc ca va fi la recomandate curand. daca nu, vin maine iar. si poimaine!

este bun poemul. imi place cum eroul o cere pe katarina si concomitent i se ofera, cu tot cu propria istorie, flori si ciocolata, simplu, eficient, cald, adanc, sub pojghita ingenua. cred ca este unul dintre poemele tale cele mai reusite. teribil ce mi-ar placea sa nu mai pui atata pret pe memoria afectiva, out of poetry. ai fost om de presa. stii ce inseamna libertatea cuvantului si a opiniei. iti doresc sa devii un cititor obiectiv!

\"prin cut/paste\", adica sa nu mai fie prezent in prima strofa-citat versul care va merge in locul celuilalt!
felicitari!

melange carpe diem si memento mori in colage fara colagen, chiar cinic pe alocuri, in stilul tau postodern specific. pune primele ghilimele, ar fi bine sa scoti \"i\" de la \"grandgrandgrandfatherisHOMOSAPIENS\" si sa inlocuiesti ultimul \"O bella ciao, o bella ciao...\" cu un alt vers din strofa intai (eventual: \"Eo ho trovato l\'invasor\" prin cut/copy). imi place ca nu te lamentezi poetic, nu cersesti mila nimanui...