Bibleoteca

Acel dulce-prăfuit ce-l sorbeai lacom.. era praful ce se așezase peste coperțile durerilor surde nerăsfoite de ani. așezându-se peste ele îmbrăcată în coperți noi și strălucitoare, Suferința provocată de tine a ridicat in aerul tău tot praful anilor trecuți prin mine. doar tu ai fi putut simți dulceața alinării ce o dădea prezența ta prafului din sufletul meu. Azi miros la fel. dar simt doar eu, căci eu imi sunt azi sursa alinării acolo unde tot tu ești sursa prăfuielii. Încet, încet inițialele tale se vor decoji, și coperțile iși vor pierde strălucirea, pe ele se va așeza praful, iar acea zi în care mă sorbeai (pentru că m-ai ranit) va fi o amintire demult uitată pe un vechi raft de bibleotecă. [ Mirosul pielii noatre este ca și zahărul.. El îndulcește ceaiul, nu și ceasca. ]