Omul Gol

Și, în goliciunea lui, omul a strigat: SUNT GOL! Și a venit ploaia, să-l imbrace, dar l-a biciuit cu atingerea ei rece. Și a venit vântul sa alunge ploaia de pe om, dar l-a îmbolnavit și l-a surzit cu suflarea-i grea și veche și străină. Și a ieșit soarele, să lumineze lumea omului bolnav și surd, dar l-a ars cu puterea-i albă și neîngrădită, pe cerul infinit. Bolnav, surd și gol, omul a strigat: MÃ DOARE! Și Dumnezeu a întins o mână, să-l mângâie pe om și să-i ia durerea. Omul, înfrigurat, îndurerat, bolnav și surd, a plâns: ...sunt gol pe dinăuntru...