ioana

Alearga strigoii, tarziu, in noapte Pe araturi, si se pierd departe Si urla, si ochii mari si-adanci le joaca, Si chinuie un suflet in baltoaca. Iese un strigoi din mormantul sau, Manat de

lumina inunda fapturi dar tu vezi doar intuneric... stai ca mort si te miri ce se intampla in sufletul eteric... umbli, pe-un drum, fara tinta pe-o cale deja invechita... asta ti-a pregatit

O goana nebuna Prin spini si taisuri Alerg dupa vise Si nu le gasesc Si creieru-mi arde Si dintii-mi scrasnesc Vreau sa renunt Si totusi mai lupt Din cer Dumnezeu Imi zambeste taios

iti pierd surasul in pleoape vreau sa ma ascund de tine pe sub soapte... citesc epitaful iubirii noastre... nu vreau sa te pierd si ma cert cu mine pentru tine... luna amara alina-mi