Poezie
Mioriță cabalină
1 min lectură·
Mediu
Desigur, făuresc furnici
Și singur iar le mân spre mare
Firave vieți, în disperare
Vor merge cu pași mici.
Desigur făuresc furnici
Frecind pămintul cu copita;
Și mici, și gri, prind viaț-aci
Ca marea să le-nghită.
Furnicile mă părăsesc;
Bătrânul cal ce sunt genunche
Și, în curând, voi devenii
Pământul, peste care, gri,
Furnicile vor trece, vii.
023.872
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Vlad Nicolescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 57
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Vlad Nicolescu. “Mioriță cabalină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-vlad-nicolescu/poezie/129480/miorita-cabalinaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
A
am citit si comentariul d-lui Cernea, nu pot fi de acord cu dumnealui. Miorita cabalina este exact ceea ce vrea sa spuna din titlu: o prelucrare folclorica, pornind de la o idee arhicunoscuta, autorul zamisleste ceva nou. Nu este deloc puerila, faptul ca d-nul Cernea reuseste sa versifice cu usurinta este meritul domniei sale, dar ceea ce a compus este PUTIN legat de textul comentat. Mie mi-a placut aceasta derivatie de la tema mioritica, iar apelul la cabaline este original. De notat ca din Miorita a luat numai ideea, nu si vreun vers care ar fi transformat poezia in parodie.Si caii se pasc, nu-i asa?
0
Desigur pe furnici le făuresc,
Le plămădesc, și de speranță pline,
Le-mping către copite cabaline,
Cu pașii mici spre moarte le gonesc.
Adânc după furnici eu scormonesc,
Și parcă ar pământul cu copita,
Cu glasul calm și chipul îngeresc,
Spre mare numai eu le sunt ispita.
Și ele mor ades și tot mă părăsesc,
Iar eu, bătrânul cal fără de dinți,
Resimt că ele sunt ai mei părinți,
Ce m-or preface-n lut de mă iubesc.