Poezieepigram
Constelația Dorului
Două suflete pierdute în infinit, găsindu-se printre stele.
1 min lectură·
Mediu
Sub cerul plin de stele vii,
Te-am întâlnit printre galaxii,
Cu ochii tăi ca două sori,
Aprinzând nopți și stingând ninsori.
Pluteam tăcuți prin infinit,
Două suflete într-un orbit,
Iar luna, martor peste noi,
Țesea lumină în amândoi.
Îți auzeam inima-n cosmos rar,
Ca un ecou interstelar,
Și fiecare vis căzut din cer
Se transforma în univers.
Ți-am dăruit comete moi,
Din praful stelelor de apoi,
Iar tu mi-ai pus în piept, ușor,
O constelație de dor.
Când timpul va muri încet,
Iar astrele vor arde-n vid complet,
Iubirea noastră va rămâne vie —
O galaxie pentru eternie.
0116
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
IOAN SERGIU PATRINJEL. “Constelația Dorului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-sergiu-patrinjel/poezie/14202379/constelatia-doruluiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPGPGeorge Pașa✓Domnule Ioan Sergiu Patrinjel, mai aveți un cont cu numele de Patrinjel Ioan Sergiu. Nu se admit conturi duble. Dar nu aceasta e problema gravă, ci aceea că acolo ați primit cartonaș roșu pentru plagierea poeziei „O, om” de Traian Dorz. Prin urmare, contul acesta va fi suspendat.
0