ioan peia

Și voiam mai de mult să te-ntreb, dar n-am avut prilejul: de unde acel \" moartea se ispășește trăind\" că m-ai lovit în moalele inimii cu el!

Am să spun sincer ceea ce ți-aș fi spus și în față. Nu mă certa, Vladimire, că ai văzut că mai m-am încăierat pe-aci și o mamă de inhibiție a început să mă cam tragă de mânecă; mi-i să nu-mi meargă buhul de scandalagiu.
Uite ce zic eu că merge și că nu merge în textul tău:
Merge începutul, probabil că: \"seară de taină/ statuile coboară/ de pe socluri\" e un vers ce ți-a licărit deodată-n minte, trecând printr-un parc. De aceea e și atât de inspirat, emanând o atmosferă de indubitabilă autenticitate. După care, ai început să-l mulgi, să-l chinui, el ar fi sfârșit, altfel, în haiku. A urmat: \"urzind trepte/ din păianjeni/ cu pantofi de lac/ mersul în cerc li se face porumbi/!! care, pe mine, lectorul mai atent un pic la nuanțe, iar nu dispus să hăpăie orice fără discernământ, pe mine, zic, mă crispează, îmi creează incomodități de recepție, mă scoate din \"son\", ca să zic așa. Dar urmează:\"piatra care se retarge/ tăcută ca un ied/ înapoia mâinilor/ uni meșter orb\" ceea ce mă determină să-mi revin, să trag din nou aer în piept cu bunăvoință, căci bine zis este. Și poate că ar fi-ncheiat tot atât de bine cu \"sufletul le iese/ din moarte\" dacă nu ar mirosi puțin a convenție facilă acel \"delfin căutându-și/ corabia norocoasă\" ceea ce, ca versuri în sine, nu sunt rele, ba chiar reușite, nu mai că nu prea-s sudate de cele de sus. Se vede ruprura. Fuserăm amândoi de acord la Dl. Titarenco, unde versul a mers din plin, închegat, fără ezitări, fără umpluturi de circumstanță gen: las\' să fie, merge pe lângă celelalte!... Ce simți că s-a chinuit să se nască, dezbară-te imediat de el, nu va convinge, se simte siluirea, un ochi experimentat miroase imediat. Asta-i, Vladimire, așa se vede din afară, aci e vorba de atelier de lucru, nu de coruri ditirambice care, departe de a-l stimula pe cel care e-n facere, îl înșeală și-l poftește să persiste în geșeală. Îi răpește, din pricina lenei de gândire sau din indolență critică, șansa de a se șlefui. Parol, Vladimire! Sper să nu-ți fie și ție cu supărare.

Și nu sunteți singurul care papă virgule! E o foame prin pustiul ăsta...

Citez DEX: metrică (...) 2. Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul structurii versului și al unităților prozodice;
TOTALITATEA REGULILOR privind măsura versului; sistem de construire RITMICÃ a versului\"... Mi se pare mie, dom Calimero, că noțiunea de ritm e cam subordonată celei de metrică, sau mă înșel? Sau domnia voastră v-oți legăna-n iluzia că, în ce privește celelalte ale versului, stați pe roze? Aș! Evident că v-am acordat circumstanțe atenuante în ceea ce privește \"nici-o\", ar fi fost culmea să mă leg de asta, și mie mi se-ntâmplă, pricepe omul când o greșeală e legată de grabă, dactilo, sau cine știe...Dar când lucrurile se repetă, pardon! De virgulă m-am legat, dom Calimero, pentru că nu e prima pe care o mâncați. Vreți să mă dați afară de aici, în timp ce domnia-voastră sunteți vinovat de păcate mai mari. Aveți grijă că, de-acum încolo, vă veți împiedica de un cenzor care vă va sta mereu în gât. Cum greșiți, cum v-am penalizat! Cât privește \"calul\" pe care cred eu că încercați să mi-l luați, mai va! E pur-sânge nărăvaș/ roade foc, nu papă caș! și nu cred că aveți cum să-i puneți mâna pe frâu. Cele bune!

În epigramatic solo
Te găsiși ca să mă-njuri
Tot furând de ici, de colo...
Bine e că știi să furi!

\"în total, nici o epigramă\"- Calimero (Te corectai, pe gratis, și la gramatică, nea Calimero. Treci în bancă: nota 4!)

Dai aici și-un premiu mare,
Însă, vezi, c-aduni cam rău:
Unu și cu zero,-mi pare,
C-ar da unu, vere, zău!

Dle Calimero,
Am retușat \"un puc\" cu \"un pic\", ceva mai jos. N-ați observat, preocupat fiind să distribuiți lipse de noime.Probabil că de-aici vine eroarea. Eu zic că noimă are, dar, mă rog! Cât privește lecțiile de stil epigramatic pe care vreți să ni le dați, rogu-vă, puneți-vă bine cu metrica, pentru că chiar în această replică șchiopătați rău. Ideia, mai treacă meargă...

De aceea vă și replic:

Dacă ne bagi în buzunar
Eu zic că nu e cu bănat,
Cu-al nostru zornăit vulgar
Se cheamă că vei fi bogat...

A se citi: \"un pic\"

Sunt un puc cam cacofon
Și m-am dus să iau un DERO
Să mă fac, vere, cocon!
(Made-n landul Calimero...)

Mama ei de viață-amară!
Băi, colegi, de nivel zero,
Hai cu toții-n călimară
Să trudim la Calimero!

Anda, haide, țupa-țupa,
Pe otava din hambar,
Da să vii cu maxi-Juppa
Că în mini e vulgar!

\"Din duelul ăsta, nene,
Vei scăpa și de ismene
Și-o să vezi acuș, parol
Cum te las în...versu\' gol!\" -Anda Andrieș

Nu, izmenele rămână
Cel puțin o săptămână\" -Elia David

1.
Vreți izmana mea trofeu?
Nu-i problemă; da, poftiți!
Însă tare mă tem eu
Că voi doar vă izmeniți!

2.
Vreți izmana? Da, se face
Și v-o las, de vreți, ca dar,
Căci, bag samă, mult vă place
S-o trageți de brăcinar...!

V-am citit deseori. Mărturisesc că am avut în multe locuri serioase rezerve. Tabloul de mai sus este, însă, o excepție absolut notabilă. Comentariu laconic, profund, ca un zgomot difuz al imensității, ca o alunecare de pasteluri inframorfe pe gând... Tușă sigură,inspirație de excepție. Impresionat, domnule Titarenco. De-aci încolo vă voi urmări cu mai multă atenție. Curios să aflu cum lucrează culoarea în poezie.

Na, că făcui o eroare:
Netu\' mă băgă-n răcori,
Dar nu cred că rău vă pare,
V-o dădui de două ori!

V-ați făcut aci de cap,
Credeați că nu se mai scoală
Peia să vă ia la trap
Să vă lase-n rima goală!!

\"Rămâi strâmb, nu te-ndrepta,
Ai mai mult umor așa\" -Elia David

Stau oricum, dup-a ta lege,
Orice stil vrei să-mi induci,
Dar nu pot a înțelege
De chimono cum m-apuci!!

Păi tot dând cu pumnii-n piept,
Și vibrînd prin unde gamma,
Fata mea, mă-ndrept...mă-ndrept...
Și praf îți fac...epigrama!

Băi, băieți, e de rușine,
V-a pua Anda pe saltea,
Toți ipon sunteți, ei bine,
Lăsați-o pe mâna mea!

A se citi:
Să mai vină pe aici

Asta-i sigur, bine zici,
Și dacă o fi, Florine,
Să mai vine pe aici,
Grabnic trimite-o la mine!...