ioan peia
Verificat@ioan-peia
„Pantha rei”
fără
încurcându-i pliurile, nu-mi sună bine.\"... nu-mi sună deloc bine. partea cu \"zvârcolesc lumina încurcându-i pliurile\", sună stângaci, mai ales cu gerunziul ăla în coadă.
apoi, mai jos:
\" să lingă pielea păcatului\", iarăși scârțâie ceva în \"piele păcatului\".
încolo... oho!
Pe textul:
„foarte așa" de Dacian Constantin
\"putem, într-adevăr, vorbi...\"
Pe textul:
„rendez-vous cu temă precisă" de Monica Mihaela Pop
ca expresie, am următoarele obiecții:
1. \"stam între perne de gânduri
ciugulind pe orizontală dorinți dintr-un ciorchine\", unde tipul acesta de atribute substantivale nu mai merg deloc în poezie. nici \"perne de gânduri\" nu e recomandabil, nici \"dorinți dintr-un ciorchine\".
2.strofa doi, este mai credibilă și suficient de sugestiv exprimată pentru a rămâne în context.
3.\"de-a lungul coastei de drac înșirând mângâieri.\", unde înșirând mângîieri nu sună elegant prin legarea gerunziului de substantivul în acuzativ. e un fel de bâigiuală în sunetul ei și expresia rămâne parcă suspendată în vid. poate dacă s-ar mai fi adăugat ceva, ar fi rezistat. la fel și \"subțiratică răsucire iscând bătălii \". (vezi gerunziu + acuzativ).
4.următoarea strofă păcătuiște prin aupraexplicitare, cu tente clasice care, iarăși, expresiv, nu mai merg: \"raiul iatacului\", \"freamătul sângelui\", precum și îmbinarea lor oarecum inflaționistă.
5. da, ultima strofă este reușită. văd că a stârnit un ecou pozitiv în toți comentatorii.
peste toate aceste obiecții, putem, într-adevăr vorbi de acel tip de vibrație care transmite cititorului starea și îl face să nu mai fie atent la suportul expresiv care o însoțește. îmi plac cei care nu-și truchează sentimentele și nu se ascund după formulări impecabile, dar reci ca țurțurii de gheață.
Pe textul:
„rendez-vous cu temă precisă" de Monica Mihaela Pop
Pe textul:
„Diviziunea muncii la rromi" de Sorin Olariu
Pe textul:
„Diviziunea muncii la rromi" de Sorin Olariu
Pricepută la tradus,
Însă, cred, pe țâgănește,
Nu prea știe să vorbește!
Pe textul:
„Diviziunea muncii la rromi" de Sorin Olariu
Drepți, ca brazii în furtună,
Și ne cântă-n rămurele,
Ciori...ditori de portofele!
Pe textul:
„Diviziunea muncii la rromi" de Sorin Olariu
Vom cânta să ne unim,
Arromâni și rromi - soborul,
Toți la Gange, să-l sorbim!
Pe textul:
„Diviziunea muncii la rromi" de Sorin Olariu
Ne zic unii mai bătrâni,
Că, la veacul jumătate,
Vom deveni... arromâni!
Pe textul:
„Diviziunea muncii la rromi" de Sorin Olariu
N-o să șterge unde mâncă,
Rroama-i ditai jupâneasă
Cu slujnicuță româncă...
Pe textul:
„Diviziunea muncii la rromi" de Sorin Olariu
Pentru palidele fețe
Ca să se mai construiește
Și-un castel cu turnulețe?!
Pe textul:
„Diviziunea muncii la rromi" de Sorin Olariu
lozincă: făr violență și fără onanie!
Pe textul:
„malahie" de Ioana Barac Grigore
Zi de zi și an de an,
Căci, vai, câte portofele
Să aduni de un Merțan!
Pe textul:
„Diviziunea muncii la rromi" de Sorin Olariu
Măi rumâne, ia fii om,
Rromul ia ceva lovele
Doar atât, să-și ia un... rrom!
Pe textul:
„Diviziunea muncii la rromi" de Sorin Olariu
ne-a adus măcar un pol
s-a semnat vreun protocol?
s-a bifat ce-a fost nasol?
s-a tras vreun foc de pistol?
a picat ceva din stol?
cheia-i FA, în loc de sol?
... sau cântăm iar în ocol
tot așa, la nudul gol?
Pe textul:
„ce mi-au spus epigramiștii trădați..." de dumitru cioaca-genuneanu
voiam doar să spun că între prima parte a poeziei și cea de a doua nu există coeziune. iar explicația ta adâncește și mai mult ideea lipsei de fluență, căci ai amestecat noțiuni, de regulă abstracte (vezi: ireal), cu altele contrastant concrete ( vezi:lapte de pasăre ) care nu dau bine la lectură. nu îți înțeleg supărarea. sau te-ai pomenit brusc cu aisbergul în carenă?
anele,
tu nu ai pagină?
Pe textul:
„Naufragiu" de Ramona Rusenescu
Și lucrează pe la spate,
Plănuind ca să ne bage
Chiar ea calul în cetate?...
Pe textul:
„Manevra lui Diviza" de Elena Malec
Nu am înțeles prea bine...
A venit numai Diviza
Și divizia-i pe vine?
Pe textul:
„Manevra lui Diviza" de Elena Malec
zic că ar lipsi ceva, totuși.
Pe textul:
„Naufragiu" de Ramona Rusenescu
