ioan peia

scuze: țara oglinzilor

hei, hei, ce cărticică de poveste! ia uite ce serafică e ioana! ești sigură că ai aflat cine-i hoțul?
îmi dai voie să tipăresc cărticica asta? fără pretenții de copyright și alte cele?

cred că nu am fost destul de limpede! pe mine m-a deranjat, ca dealtfel peste tot unde văd, întorsătura aia:...\"a\"...
găsește altceva în locul, de data asta, lui \"a poftă de timp\". fără a-ul ăla care dă sentimentul unei aparențe jucate!
ce ai adăugat e în plus. era bine dacă găseai altceva, mai credibil, la expresia semnalată de către mine. sunt locuri în poem, remarcabile! și chiar el este adus bine de tot din condei. e lucrat, dar fără stridențe,- cu atenție elegantă.

nu tu studii, nu statut,
fără cărți și fără școală,
soacra-i critic neîntrecut
și-are-o operă oralăăăă!...

(bună epigrama, domnu\' Genu!)

aaaaah! te-ai înecat egzzzzzzact ca țiganul la mal!!
\"ne ploua în gură a timp.\"... ce e aia \"a timp\"? a?

ideea e interesantă. în imaginea \"bisericii de aer\" ar sta, cumva, motivația poeziei. dar \"nuntirea cu lumina\" e cam blagiană și cam consumată.
sunt un curios din fire, dar ce legătură are evenimentul din reșița cu poezia?!

Păcat că nu am timp, Bazile, să-ți arăt cum poate fi făcută \"știința\" ta de mai sus țăndări-țăndărele! Dar nu-i timpul trecut. Te-aștep să-ți fac o analiză la sânge, uite-așa, cu \"prolificitatea mea de genul invectiv\"! Ce zici, te bagi?

așa e, bazile! uite, de oameni din eștia lucizi și cultivați până la sațietate are nevoie cultura! nu înțeleg de ce nu ți s-o fi făcut ție statuie până acum!! da nu-i timpul trecut. știi cum e... din lăstărișul Marelui Spirit sare, când nici nu te aștepți, iepurele cel isteț ca un proverb. hai să-ți dea Dumnezeu sănătate, că, în rest, geniu ai căcălău!

E ce n-a văzut Parisul,
Reflectat în evantaie,
Care-mi tulbură tot scrisul
Și chiar suflul mi se taie!...

Pentr-un cârnăcior, Sorine?
Nu-ți pricep impaciența!
Pentru-un cârnăcior, vezi bine,
Dacă asta e esența!

Cam modest, modest, Sorine...
Păi să vezi cum e la mine:
Când văd sora că apare,
Aia mare-i și mai mare!

poezia nu-i un geamantan trans/național pe care vă lipiți etichetele de la toate hotelurile în care ați locuit efemer. poezia este mult mai mult și cu mult mai profund...

ca să nu-mi sară nimeni în cap, spun doar că acesta este modul de poezie care mie, atenție! mie, mi se așează direct pe simțuri. am receptat acet text în plină figură, cu o forță care m-a lăsat cu receptoarele deschise la maximum. am făcut și ceva pași înapoi, stârnit de ce am citit aci și am găsit texte care m-au convins că, pe lângă că autoarea are un formidabil simț al transformării imaginii în cuvânt, este înzestrată și cu un tip de sinceritate care ține, parcă, de sfera revelației, sinceritate netrucată, simplă și directă, care te plantează drept în inima poemului. iată, aici, cât de simplu și penetrant se poate așeza o poemă:
\"și totuși mi-e ciudă pe toți bărbații pe care nu i-am iubit\",
\"mercurul urcă și coboară în termometre ca pe o pistă de ski\",
\"și ce dacă nu mai am baterii în inimă?\"
\"eu mă plimb ca și-atunci pe marginea pervazului tău\",
\"și mă gândesc mai mereu că în mine locuiesc toți copiii din lume. \" etc.
oricine ce-ar spune, baletul acesta natural al expresiei va deborda întotdeauna în fața lucrului căutat și ferchezuit, oricât de tare și-ar da ochii peste cap partizanii prețiozităților absconse.
am descoperit cu mare încântare o reacreație elegantă a poeziei. o rezervație naturală a expresiei crescute în teritorii virgine. o voi frecventa cu o deosebită plăcere.

ar fi trebuit să completezi principiul ăla cu cel al lui Fresnel, care a pus la punct și aparatul matematic. Dl. Huygens doar a experimentat. dar probabil că era mult mai complike!
ai ales din google parte cea mai încâlcită și puțin lămuritoare. îți ofer o altă variantă:
\"Toate punctele mediului aflate la un moment dat pe un front de undã devin surse secundare de oscilatii care produc unde identice cu unda primarã si se propagã în continuare.

Noul front de undã se obtine ca fiind înfãsuratoarea punctelor mediului aflate în aceeasi fazã de oscilatie.

Undele care se genereazã permanent de cãtre punctele mediului se numesc unde secundare sau elementare, si se propagã în sensul îndepãrtãrii de sursa fizicã initialã. Altfel spus, prin acest efect nu apar unde inverse, ci numai unde progre-sive. Se admite cã absenta undelor inverse se datoreazã unei interferente a undelor elementare prin care în punctele din spatele frontului oscilatiile se distrug reci-proc, rãmânând în stare activã doar punc-tele de pe frontul de undã cel mai avansat.

O imagine a acestui mecanism este reprezentatã în figurã. Sursa punctiformã din O produce într-un mediu omogen si izotrop unde sferice. Punctele de pe supra-fata de undã S1 produc la rândul lor unde sferice secundare, iar suprafata de undã S2 reprezintã punctele de tangentã ale acestor unde secundare.

Principiul lui Huygens afirmã o echivalentã între originea undei si orice punct atins de undã, în sensul cã în acest punct se repetã identic fenomenele din origine.

Î n cazul unui obstacol de tip „perete cu o deschidere (aperturã)\", principiul lui Huygens permite aflarea frontului de undã pentru toate punctele, cu exceptia celor ale deschiderii însãsi, iar indicatorul care se are în vedere aici este raportul dintre dimensiunile deschiderii si lungimea de undã.

Principiul lui Huygens este valabil atât pentru undele elastice, cât si pentru cele electromagnetice.

Dacã o undã elasticã în propagare întâlneste un obstacol (perete, paravan, clãdire, copac, deschidere) de dimesiuni comparabile cu lungimea de undã, atunci unda se propagã mai departe ocolind obstacolul prin schimbarea directiei. Frontul si razele undei în momentul atingerii obstacolului suferã discontinuitãti.

Fenomenul de ocolire aparentã a unui obstacol de cãtre unda elasticã se numeste difractie. Frontul undei difractate se construieste cu ajutorul principiului lui Huygens.

Punerea în evidentã si chiar vizualizarea difractiei se poate face cu ajutorul unui dispozitiv format dintr-un diapazon prevãzut cu un ac vibrator si un vas cu apã. Vasul este compus din douã compartimente separate printr-un perete prevãzut cu un mic orificiu O practicat la nivelul suprafetei lichidului.

Dimensiunea orificiului este comparabilã cu lungimea de undã a undelor de suprafatã care se produc, si anume în jur de 1mm.

Diapazonul este pus în stare de vibratie prin lovire, astfel încât acul atasat unuia din brate prin vibratie devine sursã de unde elastice.

Se constatã cã undele se propagã în compartimentul din dreapta si în spatele orificiului, în toatã regiunea umbrei geometrice din afara conului dus din vârful S.

Explicatia este continutã în principiul lui Huygens. Orificiul O devine sursã secundarã de unde identice cu cele produse în S. Î n acest fel, undele secundare se propagã si în spatele orificiului. Acelasi fenomen se obtine dacã lipseste peretele despãrtitor, iar în locul orificiului se plaseazã un obstacol.

Formal, se poate spune cã unda ajunsã în punctul O îsi schimbã directia de propagare.

Efectul prezentat se poate generaliza în sensul cã orice obstacol solid de dimensiuni apropiate lungimii de undã ocoleste obstacolul.

Dacã în peretele despãrtitor se practicã douã orificii identice si simetrice fatã de dreapta SO, se obtine echivalentul dispozitivului Young din opticã. Î n acest caz, în compartimentul din dreapta apar douã fenomene ondulatorii: difractia si interferenta undelor secundare.

Teoria completã a difractiei se face de regulã la studiul undelor electromag-netice si în particular la difractia luminii.

Sunetul în aer are frecventa audibilã cuprinsã între 20 Hz. si 20. 000 Hz., viteza de propagare de 340 m/s, iar lungimea de undã între 1, 7 cm si 17 m. La frecventa stand...\"
dacă vrei si Fresnel, mai exact Huegens-Fresnel ți-l pot oferi, dar îmi garantezi că nu-ți apuci cârlionții în el, să mi te am pe cuget?



Ce treabă oi fi având tu cu toate citările astea făcute după ureche, nu știu! Că de epatat pe cineva, nu cred să reușești...
Nu te mai întreb de \"beduinul Hamad\" că precis îmi servești o altă trăsnaie!
În rest, numai de bine!

Spuse el, c-o șoaptă lină
Și priviri de doruri pline:
Tu, iubită Valentină,
Ce m-aș da la vale-n tine!

ni se-mpuținează clanul?
fiindcă a murit ciocanul,
nu-i nimic, suflăm din foale,
că avem la nicovaleeee!...

ni se-mpuținează clanul?
fiindcă a murit ciocanul,
nu-i nimic, suflăm din foale,
că avem la nicovaleeee!...

Era vibratorul nou,
Dar când l-a cuplat, pe dată
A făcut poc-poc! un ou...
Și-a lăsat-o curentată!

habar nu am ce e cu această dublă postare!... fac același lucru ca și atunci când nu apare dublura asta.

aci e ceva mai mult de spus:
din strofa unu schimbă \"cu iz de rodie coaptă\" și ai grijă la metrică, dacă tot mergi cadențat.
strofa doi: cam ratată! trebuie lucrat, în special, asupra:
\"licori de reverie,
fraze stufoase,
cu sorți de rând rănit.\"
strofa trei: nu merge
\"în nopți drapate
de văluri argintii,\"
în schimba, faină găselniță:
\"trecând cu talpa crudă
prin false insomnii.\"

mai departe, parcă ar merge, deși...