Poezie
Cântecele neasemuitei licorne (XI)
1 min lectură·
Mediu
I
și când va fi să dispari
cu tot cu ochii tăi mari,
amăgește-mă că sînt
liniște cerșind cuvânt,
zeu ursuz cu mâini subțiri
ce-ți aduce trandafiri,
cam de mii de ori pe lună
și-ți șoptește noapte bună
prin desișul de-ntuneric,
lepădându-și, bont și sferic,
sufletul însingurat
chiar la tine lângă pat
și-ți oferă, lin, pe pernă:
umbra lui, rană eternă
II
pune-mi sufletul să cânte
în de nedescris colinde,
pune-mi ochii să tot soarbă
trupul tău de muză albă,
iar mâna să îți sfâșie
norii de melancolie
013.171
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Ivașcu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Ivașcu. “Cântecele neasemuitei licorne (XI).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-ivascu/poezie/239022/cantecele-neasemuitei-licorne-xiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MSMSmardale stefan✓Cand am vazut titlul m-am gandit imediat la Vis cu Licorn de L.Dimov. Spre bucuria mea e ceva din fantasticul lui Dimov in poeziile tale. Am citit toate \"cantecele\" si cel mai mult mi-a placut nr.4. Nu mi-a fost usor sa aleg.
0