Poezie
puzzle melancolic
1 min lectură·
Mediu
I
un surâs, un vers, o ceașcă de cafea,
soarele biciuind roua,
masa mea cu nimicuri,
așteptarea,
arbori sinucigași,
o dâră de sânge proaspăt pe fereastră,
și tăcerea zidurilor, a porților, a pietrelor
II
te îndrăgostești din mers
de fluturi bătrâni rătăciți prin tramvaie,
de pleoape ce nu vor să se deschidă,
de flori, de lumină, de îngeri somnoroși,
bolta lumii ți-e tot mai aproape de frunte.
ai vrea să ieși din cetatea surpată,
să umbli hai-hui pe câmpiile sterpe,
arborând o mină de patriarh plictisit,
strivit de speranță
III
bocete de toamnă printre cruci,
de unde vii, iubite, un\' te duci?
din ceasul greu învăluit în stele
ce va rămâne? cine-o să ne spele
de putregaiul învelit în raze?
în depărtare umbra unui gând
coboară în copacul suferind
și-n trunchi se naște-un nufăr argintat,
fior de remușcare și păcat
001.974
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Ivașcu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Ivașcu. “puzzle melancolic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-ivascu/poezie/150158/puzzle-melancolicComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.