Poezie

poemul de luni

1 min lectură·16 mai 2011

Mediu

orașul, trist ca o cadână

ajunsă brusc la senectute,

cutreierând aceleași străzi

și-aceleași râsete pierdute,

intră în sufletul meu lin,

c-o stranie sobrietate,

înveșmântată în satin

și în tăceri însingurate,

atât de lin,

că de-ar veni o ploaie,

s-ar sinucide florile în lanț,

iar împăratul unui crud Bizanț

și-ar lepăda coroana în văpaie

pe umerii împovărați de trese

ai unei prea absurde-mpărătese,

înșirându-și duhul mut

doar pe stihuri de-mprumut

002.821

Ioan Ivașcu. “poemul de luni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-ivascu/poezie/13980192/poemul-de-luni

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.