o poezie din 1998

1 min lectură·22 august 2009

Mediu

fluier cărunt,

mărturie că sunt

peste gânduri stăpân,

geme golul de plin,

împruncit ca un vis,

doarme versul nescris,

de smarald cusături,

sânge scurs peste guri,

lemn uitat și flămând,

scorburi repezi de gând,

crestături în cuvânt.

în sublimul necesar,

pomii cruci de toamnă par.

Cineva, prin plânsul șters,

și-a făcut aripi din vers

pe izvoarele ca doamne,

ierni în răstignite toamne,

fluturii goniți din vis

zac pe sufletul închis

012.220

Despre aceasta lucrare

Autor: Ioan Ivașcu
Tip: Poezie
Cuvinte: 70
Citire: 1 min
Versuri: 19
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ioan Ivașcu. “o poezie din 1998.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-ivascu/poezie/13902910/o-poezie-din-1998

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

OP Oana Popescu✓22 aug. 2009

Se repeta cuvantul vis:\"împruncit ca un vis,\" si\"fluturii goniți din vis\", ca si toamna folosita in sintagme asemanatoare cu conotatie religioasa:\"ierni în răstignite toamne\" si\"pomii cruci de toamnă par\". La fel se intampla si cu versul:\"aripi din vers\" si \"versul nescris\". Cred ca ar trebui reformulate sintagme precum:\"sublimul necesar\" si \"geme golul de plin\". Poezia e un fel de incantatie, un fel invatatura primordiala. Pare un fel de Miorita dar este mult prea incarcata stilistic.

Cu stima I C