Melancolie

Mai vino,nume de vis,

si ninge pe strazi intuneric sleit,

cupele sa inalte peste pedepsele noastre fiintele acelea brutale de la marginea satului

pe care doar copilul nasccut din metafore

ar putea sa le alunge departe,departe...

ca intr-un carusel de milioane de vieti,

mai presus de liniste si de echilibru,

va umbri el,poetul,comparatiile amurgului :

mai vino,visul meu fara nume,

caci templul iubirii e gol,

mai vino,minunea mea simpla,

mi-e dor de bratul tau inlacrimat.