Zbor

Ce mi-a plăcut în viață? Nici nu știu Dar chiriașii minții mă pun la încercare. Să cântăresc apatic tiparele-n târziu Să dau privirii stelelor, mâncare. Pendulele din ceasuri mai mestecă minuni Rapsodul de oriunde să cânte-n depărtare Să guste serenada ce fumegă-n tăciuni Să stea o clipă luna să tremure-n cărare. În orizont răcoarea se opintește-n drum La poarta nopții gândul aprinde-o lumânare S-a înmuiat pe-alocuri în renegatul fum Cu ochii de țărână se-ntinde către soare. În parcuri taciturne dorm florile de frig În van necunoscutul se sparse în surpare O tânăr-amazoană se sperie când strig Corabia de pânză abia se vede-n zare. Mai desenez un cântec pe cerul tuciuriu Apoi desaga-n spate s-o scutur la plecare Ce mi-a plăcut adesea în viață? Acum știu Cu aripi de țărână să zbor învins spre soare.