Poezie
Peste mii si mii de ani
2 min lectură·
Mediu
Vom sfirsi și noi odata
Și acolo sub pamint
Parasiti și uitati de veacuri
Pina intr-o data cind
Peste mii și mii de anii
Progresata omenire
Ca sa vada evolutia
Va cata prin cimitire
Va gasi doua schelete
Puse una linga alta
Le va curata cu spaclu
Periuta și lopata
Va da pulberea de carne
Ce vie a fost o data
Mesteca-vor cu tarina
Aruncata de lopata
Ne va duce-ntr-un muzeu
În vitrine sau, mai sti?
Ne va face cite-o poza
Sperietoare de copii
Poate careva din ei
Zimbind trist, în gind va spune,
Bun gasit foste fiinte
Ce-ati trait odata-n lume
Voi ce stati aici-ntinsi
Și nepasatori la toate
Cine-ati fost în viata oare
Ce-ati fost dincolo de moarte?
Acum pulbere și oase.
Carnea ce vibra-n iubire
Risipita e prin triste
Și pustie cimitire
Brate lungi mingiietoare
Zimbete și ochii de soare
Peste tot imprastiate
Și calcate în picioare
Ramasitele de-aicea
Au trait sa-u bucurat
Cite vise au implinit
Cite oare le-au sperat?
Traitori cind sintem inca
Viata asta-I o minune
Ce e dincolo de moarte
Nimeni nu mai poate spune.
Și atunci ce este viata
Care-I rostul ei aici?
Daca ajungem pin’ la urma
Musuroaie de furnici?
Ca exista a doua viata?
E speranta de-a mai fi
Insa nimenea pe lume
N-a putut-o dovedi.
PS:
Tu ce scormonesti morminte
Sa mai cauti și prin foi
Poate vei gasi și versul
Ce vorbeste despre noi
Și sa sti ca marii lumii
Au ajuns ca și cei mici
Peste timp calcat de veacuri
Musuroaie de furnici.
Portland Oregon U.S.A.1996.
002037
0