Secunda vietii

Tic-tac, tic-tac se aude-ntruna, din orologiul prăfuit,

La el uitîndu-se bătrînul, ce-o veșnicie la-ngrijit, În timp ce sunetul răsună, prin valea sumbră a plîngerii,

Eu vreau să-mi dea răgaz o viață, să pot să-mi strîng iar laurii.

Mă-ndrept spre el și-i dau binețe.

Se face că nu m-ar vedea,

Reglînd mereu cutia care,

Tic-tac, tic-tac, tic-tac scotea.

Nu vrei deloc să te oprești? i-am spus atunci, în gura mare,

Tu crezi că sunt aici doar în plimbare?

Aștept secunda mea de-o viață, închisă aici, pe undeva,

Dar văd că ție nu îți pasă, tu ești atent la munca ta.

Tu crezi că am venit degeaba, s-ascult supus tic-tacul tău?

Când toți din lumea asta mare, s-au pus acum pe capul meu?

O, tu te înșeli amarnic, mi-a spus atunci acel moșneag,

În timp ce eu priveam cu jale, năuc, uimit, la un cadran.

Vezi tu? aici îți curge timpul, e timpul tău, secunda ta,

Fă bine acuma și învață, să prețuiești lucrarea mea.