Online
La ce te gândeşti? Mă întreabă Facebook zilnic, ba chiar în fiecare clipă. Îmi vine să-i spun printre taste: Du-te-n Meta! Dar ştiu că boţii stau cu pixeli pe mine Nu vreau să rămân în
Titlul
Suntem pierduți printre morminte Ca niște câini loviți de foame Nici trecutul nu ne minte, Nici iubirea nu ne doare. De vei simți vreodată timpul Că-și trage sabia din teacă Tu pune-ți
Nu mă chemi
Clipa miroase a busuioc cules târziu, în păcat. și vocea riduri mi-a lăsat. Aseară, la nașterea dorului, Ai plecat, te legănai, Ca frunza risipind final. Mi-au luat resemnarea ca un omagiu
Adevar
Ca să te pot ține de suflet dreaptă mi-am făcut din stângă și lumină din întuneric... Mi-am zăvorât cuvintele grele ca să poți cântări ușor fiecare rostire. N-am lăsat focul să ardă
Magie
Þi-am dezlegat cu vise toată firea Lăsându-ți tulburată cărarea către minte. te-am colindat la ușile durerii și te-am cules cu roua de pe buze. Am fost nemuritor pentru o vreme, căci
Mandra
Sta frumos framantata precum pamantul sub copitele cailor lui Ares. Ea face din tristete, in fiecare clipa, un inger care nu si-a primit de la Dumnezeu vesnicia. Din lutul din care-a fost
Revelatie
La capătul bulevardului am văzut moartea era bolnavă de viață și cerșea condamnarea... m-am apropiat tiptil precum un hoț de diamante am stat și-am privit-o drept în față avea
MI-e dor...
Mi-e dor de tot, de liniștea ta care-mi curge prin vene, de mirosul unei primăveri stând culcat în iarba abia născută... de dorul fraged și fosnetul de vânt nebunatic venit din alte
