VOCATIE DE EMIGRANT

Fumul se incolacea lent pe dinafara si pe dinauntru, Pe gatul oferit in somn, strivit de sarutul spovedaniei. Intrase prin ochi si se prelinse intre coasta patru si cinci mirat in lipsa, Descumpanit, sa renunte?!? La adresa aceea nu locuia Decat marul lui Adam, si acela importat De la pagani, si nu-I spusese nimeni ce-i de facut, Ce situatie penibila, se convertise si birocratia asta Ii cerea rezultate, eficienta pe dosarul conceput de altii Da, da, o sa reclame dar cand, acuma e aici Si nu a gasit decat profeti straini cu turbanele lor ca o bataie de joc la incolacirea lui, odata ritual respectat si temut. Of, e prea batran pentru toate astea, vederea nu-l mai ajuta si limba il tradeaza de ceva vreme, Nu mai are dinti si e sasait, ca ar musca un pic, asa de nervi, ca un decont la deplasare. De data asta a sfeclit-o rau de tot, Curea sau in cel mai bun caz cisme, atat o sa-i ramana din renume. Mai rau este afara printre sandale si papuci mirositori, cand putea locui sub o frunte ce nu loveste podeaua catre rasarit... S-a hotarat, nu se mai intoarce, Va cere azil aici, sub un alt nume, Parca … suna bine, Da, da, da, ssssss....