Poezie
furtuna
1 min lectură·
Mediu
furtuna
bat cristale
în ochiul întredeschis
prin anotimpuri
lumini
reîntărindu-mă
prin păduri cu fagi
noul dans de miel
îmi încarcă suflul copilăresc
furtuna mă încântă
noaptea e prezentă
în liniștea dintre șuvoaie
și tunete
mă descopăr
ca în anii de prigoană
îmi desfac veșmintele
încălzit de visul aprins
în câmpul navetei săptămânale
în miez de noapte
ridic rugă spre ceruri
fața-mi lovită de ploaie
așteaptă desprinderi orbitoare
cât mai aproape
furtuna în sufletu-mi arde
și mi-e dor de focul
din nopțile iubirii
013.409
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioan andreica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
ioan andreica. “furtuna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-andreica/poezie/1773074/furtunaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Nici nu știu cum să îți interpretez poemul:). Este foarte dificil de găsit cheia textului tău printre atâtea imagini mult prea căutate, dorite în text cu insistență. Lectura este îngreunată de formula aleasă de tine: subiect plus predicat, subiect plus predicat, subiect plus predicat, fără alte elemente de legătură care să ofere complexitate, profunzime și eventuale momente de respiro, succesiune a imaginilor poetice. Astfel, deși ai avut versuri fericit alese, ai alunecat înspre o exprimare rudimentară, chiar clișeistică( finalul).
0
