Poezie
Þară
1 min lectură·
Mediu
Ridic fruntea,
Muscînd cu putere gîndirea păgîna,
Un imbold prezumtiv mi se-nchină
Ei sunt,solii - zbirii cu mîinile patetice
Îmi spun să las averea:
Părinții,casa și pămîntul.
Deci,aici doar suflă-n goluri vîntul?
M-au înnebunit străinii!
Să zdrobesc eu locul pîinii?
Să usuc în minte Nistrul?
Viața va fi falsă,un eșec flagrant...
Strîng la piept eu tricolorul,
Strig cerului....!
00696
0