Proză
poezie fără titlu și subtitlu
1 min lectură·
Mediu
astăzi e o zi
atât
mi s-au încleiat visele pe ochi de când dorm
mă ridic din pat târâind cerșaful
ca și cum ar fi crescut din mine
ne dezlipim unul de altul în hol
trebuie să ies din apartamentul ăsta cu miros de pereți
și bântuit de muștele care n-au mai găsit
o fereastră să iasă
afară nu mai sunt oameni
sunt doar portofele cu mâini și picioare
trec acum pe lânga câteva goale și zbârcite
intrând într-un second hand
eu nu mă simt un portofel
încă nu mă văd așa
în fața mea
pomii au început să-și împrumute frunze verzi unii de la alții
ca să poată respira
acasă le povestesc florilor din ghiveci
despre aerul de-afară
apoi
îmi regăsesc în hol cerșaful rece și boțit
în noaptea asta voi dormi dezvelită
053.896
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iluta Elena
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Iluta Elena. “poezie fără titlu și subtitlu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iluta-elena/proza/201206/poezie-fara-titlu-si-subtitluComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEai inteles textul exact cum am vrut sa-l fac eu inteles. Multumesc mult de citire si multumesc pentru comentariul tau vast. Mi-ai ridicat moralul pe ziua de azi :P
Cu simpatie
Cu simpatie
0
AR\"\"afară nu mai sunt oameni
sunt doar portofele cu mâini și picioare\"
am scris si eu ceva asemanator. e in primul roman pe care de lene nu am chef sa-l corectez, desi ma roaga insistent toti. ( poate mai mult d-asta :) ). insista pe ideea asta. eu la un moment dat am mers pe prototipul de oameni care nu se vad ci li se vad gandurile, un fel de imagini holograme cu bani, violuri si alte tampenii.
dezumanizare... societate... final destul de reusit. insa mai e de scos dupa parerea mea, se cam dilueaza.
\"eu nu mă simt un portofel
încă nu mă văd așa\"
asta se intelege deja.
mai trec
sunt doar portofele cu mâini și picioare\"
am scris si eu ceva asemanator. e in primul roman pe care de lene nu am chef sa-l corectez, desi ma roaga insistent toti. ( poate mai mult d-asta :) ). insista pe ideea asta. eu la un moment dat am mers pe prototipul de oameni care nu se vad ci li se vad gandurile, un fel de imagini holograme cu bani, violuri si alte tampenii.
dezumanizare... societate... final destul de reusit. insa mai e de scos dupa parerea mea, se cam dilueaza.
\"eu nu mă simt un portofel
încă nu mă văd așa\"
asta se intelege deja.
mai trec
0
IE dar a trebuit s-o scriu, pentru ca un cititor mai putin vigilent decat tine poate nu intelege lucrul asta ;)
0
NC
mustele nu mai gaseau iesirea din mausoleu.chiar ma gandeam de pasti sa ma duc la piata:o carcasa de musca de jeleu va rog!cat face?
0
sunt doar portofele cu mâini și picioare\"-am ajuns dezumanizati de bani, avizi dupa fiecare leusor, de! viata e o jungla, iar banule sef de trib:)sentimentele devin flori de colt, si mai rasar la nevoie..
\"în fața mea
pomii au început să-și împrumute frunze verzi unii de la alții
ca să poată respira\"
e prea plastica lumea, ne cibernetizam de tot, omul viitorului, homo videns, e el primatul imaginii, dar daca are pomi infrunziti pe ecranul cu cristale lichide, nooo problem
frumos stilul asta insolit de a scrie poezie
la cat mai multa inspiratie,
Andru